altceva despre orice

fotohaiku

2011-12-31T10:43:00.001-08:00

fotohaiku

2011-12-31T10:42:00.003-08:00

fotohaiku

2011-12-31T10:42:00.001-08:00

anul asta am filozofat

2011-12-16T09:16:00.000-08:00

Anul asta am filozofat….: )…Eram candva la o petrecere (intre timp am ajuns sa le urasc) la niste vecini…nu mai stiu ce sarbatoream…si printre invitati era un om foarte batran…batran rau…il uitase Dumnezeu pe pamant…era foarte slab…si cu mintea extrem de limpede…ne spunea ca e un chimist de renume mondial, scrisese nu stiu cate carti, avea nus’ce premii peste premii…si era atat de sarac incat abia avea dupa ce bea apa……Si el filozofa…: ))

nunta cu pene

2011-09-13T13:41:00.000-07:00

Exista momente in viata noastra in care nu mai suntem siguri de nimic, ne indoim de tot si toate si suntem coplesiti…
Vineri noapte miti a dormit pe langa mine…asa face ea iarna…eu stau cu grija sa nu ma intorc pe ea si ma uit mereu unde o fi…dimineata era ca o carpa…am fugit cu ea la veterinar dar pana acolo, desi eu aveam impresia ca respira …medicul a spus ca a murit…i-au facut niste injectii am asteptat sa isi revina dar degeaba…
Imi reprosez ca n-am avut mai multa grija de ea…statea mai bleaga… dar in ultima vreme dupa atatea probleme,(taiat coada si operatii) era starea ei normala…au zis ca i-a cedat inima…imi pare foarte rau de ea, era frumoasa, cuminte si blanda din cale afara…era o incantare sa o vezi stand colac si dormind …ba pe ici, ba pe colo…
Am ramas cu fotografiile ei si cu amintirile frumoase…

m-am zapacit si n-am mai stiut la ce ora …am plecat cam tarziu la nunta agentiei unde nu m-as mai fi dus deloc…problema era ca esti programat cu o saptamana innainte si nu poti renunta in ziua nuntii caci nu pot gasi pe cineva sa te inlocuiasca…asa ca a trebuit sa merg acolo…
in sufletul meu era negura, nici macar nu puteam zambi…am vazut ieri fotografiile, culmea cred ca sunt cele mai bune pe care le-am facut pana acum la vreo nunta…
am fost doar eu si un cameraman…la ginerica acasa era cam ghetarie, ei erau cativa frumos imbracati dar nu stiau ce sa faca….cineva a intrebat de tatal mirelui si el a raspuns ca e de mirare ca ii pasa de nunta lui…acordeonistul era simpatic dar canta cerand intr-una ciubiuc…pe care il capata mai de mila, mai de sila, mai de placere…
nasii ca intotdeauna sunt deliciul nuntilor…si astia erau super frumosi si prietenosi…mi-a atras atentia calendarul de pe perete care era cu poze cu ei…am vorbit si se pare ca ea nasa, lucreaza undeva unde le face…cu 20 ron bucata ! i-am luat telefonul sa apelez la ea pe viitor…
lumea era la fel de zapacita si aici nu prea stia ce sa faca…cum zaream un coltisor de linisititi cum ii pozam…agitatia si zapaceala lor imi facea rau…imi dadea stari de ameteala si greata…(am luat o pastila de vitamine si minerale preventiv cand am plecat de acasa)
nu puteam manca…o doamna mi-a dat ceva…dar zau daca imi amintesc ce era…am inghitit mecanic
la mireasa acasa dezastru…o vecina cu gura mare…cica prieteneste nu ne dadea voie sa intram sa ii luam ,,fata’’ eu initial am crezut ca e mama ei…: (( ginerica si nasu s-au cautat in buzunare sa le puna bani in galeata ….vecina insa era nemultumita de suma si bombanea…
in casa lume multa….multa rau si toti se invarteau de colo-colo…dand sfaturi haotice…cand am scapat de acolo (Doamne ajuta) am iesit in strada sa ii rupa turta…soseaua avea o fasie rupta de asfalt …si noi chiar acolo ne-am oprit…aceasi vecina binevoitoare plus alte cinci persoane o tot indrumau pe nasa cum sa rupa turta, ea saraca incerca sa le faca voia…in realitate nu o ajutau deloc…aveam impresia ca sunt doar frustrari refulate si ca o invidiau…nasu a fost cel care a ajutat-o rupand turta indaratnica care nu se lasa rupta…apoi cica sa arunce bucati din ea (n-am mai auzit, era o inventie ad-hoc) …ce pute face ? a aruncat si bine ca au fost si prinse…
la biserica lumea se mai linistise…a aparut si tatal mirelui…un personaj super ciudat…mic de stat…cu parul vopsit…si o haina alba lucioasa evident mult mai mare decat trebuia…iesea in evidenta in mod voit cred…
mama ginerelui era diafana, dulce si frumoasa…m-am intrebat cum s-a putut candva in trecut ca ei doi sa se iubeasca…imi parea de neconceput
in spatele bisericii cineva a descoperit la umbra o masa de ping-pong cu palete si mingii …au jucat inclusiv nasa cu mireasa si le-am facut poze inedite…
cununia a decurs normal si firesc…fotografiile sunt remarcabile nu stiu insa de ce…eu m-am abtinut sa nu plang tot timpul…
sedinta foto in parcul IOR a fost lovely cum zic eu, mirii au stat la masa cu o bere…cameramanul i-a pus sa sara…au fost tandri si iubitori si in poze se vede…
erau tot felul de standuri cu ong-uri si mirii mei au tras cu arcul la tinta…: )
petrecerea a fost pe bdul preciziei vis-à-vis de coca-cola…holul era impresionant…alb…cu peretii tapisati si cu candelabre….cu canapele albe de piele si curmali intre ele…sala era decorata in loc de flori cu pene mari albe de strut …si buchetul miresei si lumanarile…aveau pene…chestiile astea nu mi s-au parut neaparat frumoase ci doar inedite.
Am primit aperitiv si friptura…abia daca am gustat din ele…friptura de obicei o luam acasa pentru hacker si miti…am vrut sa o iau si pe asta pentru hacker…fara draga mea miti…dar era atata lume la masa….erau vreo 8 persoane (muzicantii) si mi-a fost rusine…la un moment dat ma hotarasem, dar m-a strigat cameramanul sa pozezi cai verzi pe pereti…oameni pupandu-se…cadre in care toti sunt cu spatele…: ( am facut cateva poze apoi am plecat…si friptura disparuse…
mi-a placut formatia…cantareata era mama celui de la clape, erau o familie…toti rude intre ei…au aparut doua fete (surori) care au cantat si dansat minunat, am vorbit si vor fotografii asa ca pe viitor le vom poza…reuseau sa incinga atmosfera …cantau orice…
supriza pentru mireasa a fost valentin dima (cel care a castigat locul doi la romanii au talent, daca va amintiti baiatul care lucra la o spalatorie auto) vreau sa stiti ca era uimitor…deci il ascultai innmarmurit…miresa plangea de bucurie…am o poza in care se vad evident lacrimile…
valentin a smuls aplauze indelungate…e fantastic.
Cand se terminase totul si asteptam sa isi numere banii sa ne dea ce aveau de dat…am stat pe o canapea de pe hol si am adormit…a venit cameramanul si l-am simtit…inca nu ne daduse banii …si cand i-au dat cica din suma lipseau 5 lei…deci nici vorba de ciubuc…e bine sa nu iti doresti.
Stiti cum e un om terminat ? asa eram io…in prostia mea nici macar n-am luat un taxi spre casa…am asteptat cuminte tramvaiul si asa am ajuns acasa…
Oamenii astia vor avea fotografii de vis si nici macar nu stiu cum ma cheama…nici nu conteaza…cui ii pasa ? si de ce i-ar pasa ?

nunta de manelisti august 2011

2011-08-31T09:10:00.000-07:00

Lor le-am mai facut poze…la cununia civila saptamana trecuta…

Am aflat cu surprindere ca au vrut sa vada poze facute de mine…si astia de la agentie unde crezi ca au cautat ? pe facebook ! si cica le-a aratat de acolo cum fotografiez eu…intr-adevar am acolo diverse albume…cu ocazia asta am aranjat contul punand photostream si portrete in fata la vedere…

Au cerut ca eu sa vin sa le fac poze la nunta…ei mirii.

Li s-a luat un interviu innainte…adica au trebuit sa raspunda separate (nu stia unul ce a raspuns celalalt) la niste intrebari de genul ,,unde v-ati cunoscut’’ sau ,,cum te-a cerut in casatorie ?’’ etc…si acest interviu a fost proiectat pe un ecran in sala unde a avut loc petrecerea…

Am fost o echipa eu, ca fotograf si doi cameramani care au avut de lucru serios, sa care proiectorul si panoul pe care s-a facut proiectia…sa il monteze si sa puna interviul spre vizionare…
Mirii au mai avut o doleanta –marturiile. Eu trebuia sa le fac poze (musai reusite) cu toti invitatii pe rand, fotografii ce urmau sa fie printate direct de pe card intr-o mica imprimanta epson…mi-a placut…: ) pozele erau ok si am urmarit reactiile celor ce primeau pozele, se uitau foarte atent si erau incantati…le vedeam pe fata zambete largi si vorbeau intre ei…

Am inteles ca la nunta de data trecuta fotografa le facuse naspa, prea intunecate si printate aratau ca naiba…prima intrebare cum am ajuns la agentie a fost a sefului catre cameramanul cu imprimanta ,,cum au iesit marturiile ?’’ raspunsul lui a fost ,,foarte bine’’ deci mi-am facut datoria…: )

Foarte interesanta echipa mea…unul lucra de vreo 4 ani aici…si era extrem de descurcaret, improviza (nu intotdeauna ideile erau bune) era sociabil si vessel, desi spre sfarsitul nuntii spunea ca il dor rau picioarele …avea un fel de artrita la 21 de ani ? asa s-a nascut…cu ea de-a gata…: (( celalalt era la prima nunta si invata sa filmeze…foarte cu bun simt (la un moment dat, cineva statea pe scaunul lui si el a venit si nu l-a dat la o parte, s-a asezat in alt loc) supus si dornic sa invete.

Am gasit in casa mirilor niste ingerasi bibelouri si am pozat verighetele pe fiecare in parte…si pe un mar…: )

Florile de nunta erau superbe: sfere de trandafiri in nuante de la rosu la alb (rosu, trandafiriu, roz si alb)

Casa era mare, cu etaj, un fel de viluta draguta unde statea mai multa lume.

Printre picioarele noastre umbla un catelus (o corcitura intre pekinez si inca ceva) care avea o cusca haioasa sub forma de capsuna.

In curte, in rondul de flori, zacea un pitic de gradina cazut pe o parte…
Pe masa era un mezelic foarte bun si produse proaspete de la tara…se simtea gustul bun al castravetilor de gradina usor amarui la coada, oua fierte moi, delicioase, branza proaspata…din pacate n-am apucat sa mananc cat as fi vrut ca m-a chemat cameramanul si apoi n-am mai avut vreme.

Mai erau niste prajiturele de casa minunate…sa fie sanatoasa cea care le-a facut…!

Am pozat cum aranjau si gateau mireasa, pe ginerica, impodobirea bradului (ce prostie) si ruperea turtei…apoi mersul la apa…(alta prostie…: )

Cam naspa cand suntem multi si n-avem masina…obligam gazdele sa ne ia ei cu o masina…altfel cum ajungem in parc si la biserica ? ne-au ,,repartizat’’ la un pusti foarte dragut de altfel, dar cam smucit…nu vrei sa stii cum conducea ! ca un turbat….cu o viteza de ziceai ca vrea sa isi rupa gatul, cu frane bruste si demarari in tromba ca intr-un concurs de viteza…: )))

Am aflat ca pe nasu il parasise recent consoarta…fugise cu altul…cea care era ,,nasa’’ de fapt nu era…: )) ne-am dus undeva in afara Bucurestiului prin niste balarii, sa il luam pe nasu’ casa era o viluta nou inceputa…curent electric

n-aveau inca…in curte un catel super pufos, un pui de ciobanesc mioritic absolut superb…m-am jucat cu el si l-am mangaiat…mi s-a parut slab si n-avea apa in castron pe o caldura infernala…

Apropo de caldura…in masina, in drum spre nasi, era si tatal soferului turbi…eu muream de sete…apa pe care mi-o luasem de acasa o bausem deja (o sticla de o juma de litru) tatal a scos o sticla de apa…si a baut…nu m-a intrebat daca vreau si eu…iar eu desi ma topeam, m-am jenat sa il rog sa imi dea. Am ramas cu sechele…mi-au crapat buzele, am gatul uscat si mi-e sete intr-una…
Am mai patit ceva asemanator la sedinta foto din parc…cameramanii au cumparat o sticla de apa, au baut langa mine bine mersi, fara sa ma intrebe daca eu vreau…da’ eu sunt de vina ca trebuia sa am grija sa imi iau o sticla mare…pe viitor o sa am.

Si daca o sa am pe viitor, nici eu n-am sa intreb pe nimeni daca vrea. Howgh !

La biserica erau multe nunti, biserica mi-a placut ca era racoroasa, slujba ok…cameramanul meu cu initiativa isi pusese camera pe trepied si celuilalt pe monopied, stateau in stanga si in dreapta mirilor si pe mine nu ma lasa sa ma apropii, sa nu le intru in cadru…am rugat sa inchida o camera sa pozez de aproape, cand le pune verighetele, coroanele, cand le da vin…n-au vrut ! a trebuit sa pozez de la distanta tot…adica nema detalii. Sa-mi bag picioarele…ca vorbesc si urat !

La iesire ii asteptau pe miri niste porumbei albi dragalasi care stateau la poze…: )) gradina bisericii era superba…tocmai buna pentru poze…numai ghirlande de iedera si trandafiri…cu pergole (porti de flori, un suport de lemn pe care se intind plantele) cu siguranta plateau un gradinar acolo…: )

Sedinta foto in parcul IOR…prea multa lume de fata…cica poze de grup …ok…apoi se tineau toti dupa noi…nu zic ca ma deranjau, dar nici grozav nu era…ii aveam mereu pe fundal, ba pe unii, ba pe altii…am gasit o fantana arteziana…am mai pozat in parcul de copi…si pe putin am vazut zece alte mirese….: ))) full de mirese…garla…

Restaurantul era in curtea din spate a operei. Frumos dar nu cine stie ce fata de alte locatii…florile de pe mese erau floarea soarelui…

Formatia era din rosiori aveau niste cantareti grozavi…un el si o ea care cantau de sarea camasa de pe ei…: ) lumea a jucat a fost veselie…turbi dupa ce imi facuse capul calendar in masina cu manele la maxim (aceeasi melodie repetata la infinit) mi-a mai pus-o si pe statie ca poate imi era dor de ea…: ))
I-am oferit uneia din fetele prezente, o sedita foto …asa ca s-ar putea sa avem un model nou si e si super draguta…

Ceva placut de la nunta asta: curierul de la firma care ne aduce noua corespondenta la servici era invitat la nunta : ) m-a recunoscut si el si m-a salutat prietenos…el a fost cel care a prins jarteaua aruncata de mire….si fata care il insotea a prins buchetul…: )) mai punem de-o nunta…: ))

Ceva neplacut de la nunta asta: un prieten de-al socrului mic…trecut de 50 de ani…cred ca si matol…dupa ce si-a primit poza…m-a chemat sa imi spuna ca l-am scos urat in poza…de fapt urat era el…nu poza…si ca ma roaga sa il pozez mereu la nunta asta…: (( si n-avea importanta ca eram la masa si mancam , sau eram cine stie pe unde…ma trezeam ca ma cheam sa il pozez…ca da noroc cu x, ca e cu y, ca bate palma cu z …ca …caa….caaaa…..m-a scos din sarite. Porcu’

O faza tare…cand au adus tortul a bubuit in spatele meu o …chestie…care a imprastiat prin toata sala bucatele mici si colorate si sclipicioase de beteala…era si pe tort…si pe invitati…eu aveam in cap…pe camera…pe mine…in bluza… peste tot…: ))

La 12 noaptea cu manele la maxim fraticule, cu turbo si mireasa furata la arcul de triumf !

Cineva spunea odata ca I se pare cea mai mare tampenie sa faca asta…sa mearga ca mireasa acolo…dar nu stia ce vorbea….: )

Atmosfera era incendiara ! peste 30 de mirese, cu prieteni si fotografi (si cameramani) petreceau acolo…era si un acordeonist si se mai incingea cate o hora mica
Mireasa mea voia poze de grup cu jarteluta la vedere…am reusit sa mobilizez vreo 6 mirese si cand sa pozez…nu se declansa blitzul ! fuck…mama masii de treaba…,,hai fetele inca o odata va rog ! asta eeee ! bravoooo….multumiiiim ! sunteti minunateeeee !’’

Undeva prin piata Romana…am oprit din nou…gandeam eu sa ne plimbam prin centru (tolomaca) si iote ce saltam ca iedutii si ne oprim sa admiram muschi de bodyguarzi…nasu scoate o hartie galbena, o innmaneaza majestuos si intram….de fapt coboram …spre un club unde bubuia in boxeeeee…..ce credeti ?! korekt ! Sorinel salamul minuneeeee !

Tipu’ meserias…cum a vazut mireasa i-a dedicat pe loc urmatorul cantec….lumea in jur manca (m-am uitat in farfurii…crap prajit…ma gandeam daca o fi si cu usturoi….: ))) pitipoancele dansau…io cu pozele pe manual cu iso mare…: )) nu stiu de ce n-am facut purici prea multi acolo…am plecat repede…

Spre dimineata, cand mai toti plecasera, ca de obicei catorva li se lipisera scaunele de fund…si nu plecau neam…nu am sa inteleg in veci de ce… (sunt anumite lucruri pe care nu-s capabila sa le inteleg) si cantareata spunea la fel…deci nu sunt singura in ceata…: ))

Noi asteptam sa ne dea banii si sa plecam… nu eu in mod special…si nu mie…dar trebuie sa stau pana acest lucru se intampla…

Intotdeauna dimineata e foarte frig…

Si a mai trecut o nunta…

Si s-a mai dus o zi din viata mea…cu rost ? sau fara ? nu stiu….: )

nunta 30 iulie 2011

2011-08-06T01:21:00.000-07:00

Iar mi-a zis sa vin devreme la 0930…si cand am aflat ca suntem o echipa de cinci am fost sigura ca iar va fi o nunta lunga, grea si fara un sfant ciubuc…ceea ce s-a si intamplat…: )

Ni s-a povestit, fara avem nume, doar exemple de lucru fotografi ,,asa nu’’ un tip dubla imaginea…deci a venit cu 1000 de cadre care de fapt erau 500 dublate…: ) l-am cunoscut si pe sefu in sfarsit, ma asteptam la vreo fiara ceva…: ) cand colo e un om foarte innalt, plinut si mi s-a parut bland si ok… am impresia chiar ca il mai vazusem…dar cum nu isi da aere de sef, nu l-am remarcat…: ))

Am plecat destul de tarziu eu si un cameraman la ginerica acasa…la bloc bineinteles (imi doresc o nunta la curte…: ) un apartament frumos, aerisit, modern…

Si iote ca cautam prin frigider la indemnul lui ginerica care era super dragut si de gasca…fotograf si el ! he he he…avea un nikon d90…adica o camera mai buna decat a mea…! Si-am stat cu el de povesti…ne-am cautat pe net pozele si le-am aratat …el mie poze cu bebita lui (in prezent avea 3 ani) poze facute de-a lungul timpului…unele chiar super dragute…chiar avea talent…si io lui, ce aveam io pe facebook si flickr…a mai venit apoi un prieten de-al lui si asta fotograf…tot asa super camera si blitz, un tip prietenos si care nu se dadea mare…cred ca n-as suporta prin preajma vreun fotograf care sa se dea mare…: ))

Scopul pentru care eram noi acolo era sa pozam si filmam cand ginerica era ras…

Auzi ? de ce e chestia asta obligatorie ? oare in trecut ,,el’’ se spala si aranja doar la ocazii ? hi hi…sa intelgem ca in rest umbla vai de capul lui ? hi hiiii

Si-am pornit in parcul Carol …si s-a pornit si ploaia…cam naspa momentul…nu de alta dar ce sedinta foto in ploaie poti face ? poate vre-un trash the dress…dar dupa nunta…ca rochia se morfoleste…: ))

Ajungem acolo se opreste ploaia ! yeeeee ! vin si ai nostrii cam tarziu…le-am facut poze din mers…stand pe banca…au dansat (fara muzica) lui ginerica care s-a riscat sa isi ia mireasa in brate si sa o invarta…si pe aia mica care era o dulcica…apoi au vrut pe scari…in sus se vedea mausoleul

Am incercat eu sa ma opun spunand ca mausoleul este un mormant…si ca in toate pozele le va iesi din cap…dar nu prea am avut succes…: (( am incercat pe cat a fost posibil sa incadrez mausoleul mai intr-o parte. Lumina era mult prea puternica (iote ce iesise soarele si stralucea ca un turbat) aveam in echipa un ,,asistent de lumini’’ o fata draguta foc, care insa habar n-avea sa tina blenda…asa ca au umbre dure pe fata cam in toate pozele…

Acuma stiu sigur ca doar la umbra trebuiesc facute si cu blitz pe aparat…e de evitat soarele pe viitor pentru sedinta foto.

Mireasa statea undeva intr-o comuna, afara din Bucuresti…in sfarsit curte ! visul meu s-a implinit…: )) aveau bolta de vita si sub ea masa pusa pentru oaspeti…o casa mare foarte frumoasa…am facaut poze multe tuturor…

S-a servit dulceata la un moment dat…cineva pusese pe coltul mesei cupa din care luase doar o lingurita…am focusat manual pe cupa…si pe fudal se vedeau blurr invitatii care se foiau prin curte…super cadru !

Au rupt turta si a fost singurul moment in care mireasa (foarte draguta) a acceptat voalul pe fata…moment in care arata minunat si i-am facut multe cadre unul dupa altul…

Ceremonia religioasa a fost vis-à-vis de Afi-palace Cotroceni…biserica aceea militara care are bustul lui Mihai Viteazul in curte…este noua…racoroasa, deosebit de placuta, are scaune pe mijloc, asa ca invitatii au stat confortabil jos…nu in picioare. Un singur preot (militaros) cu o voce minunata si placuta…peste tot erau insemne militare…pe scaune, pe pereti, pe roba preotului, pe icoane…acel vultur de la spate cu aripile desfacute si cu coroana regala pe cap…pana si corul era format din militari in camasi albe cu epoleti…unul era mai in varsta cu barba alba taiata scurt…foarte interesant pentru portret…n-am indraznit insa decat un cadru fugitiv (stiu ca nu vor sa fie fotografiati)

A mai aparut un tip tinerel cu o camera mai buna decat a mea (mama lor) le-am zis celor doi amatori (ha ha ha) in momentul cand mirilor li se pun verighetele, cununiile, etc sa nu imi stea in cale…sa ma lase sa imi fac treaba sa ii fotografiez eu…au fost foarte intelegatori si s-au conformat.

Modul de lucru era asa: eu am facut cadrele de aproape, celalalt fotograf cadre largi….un cameraman de aproape, celalalt cadrele largi…am avut tot timpul grija lor sa nu le intru in fata camerei… ceea ce este un stres sincer…dar si o dovada ca esti profi. Sarcina mea mai era si sa dau la o parte ametitii care se puneau din dorinta de a fi in miezul evenimentelor…si gasind loc (intre mireasa careia i se rupea turta si cameraman ramanea un spatiu liber ca el sa o filmeze din fata) in culoarul subiect-cameraman…se infigeau acolo sa vada oportunistii ! eu trebuia sa ii inlatur cu delicatete de acolo, fara sa se ofenseze…de obicei faceam asta cu mama lu’ ginerica si o fetita de vreo 5 anisori care revenea iar si iar…: ))

Masina echipei era una mica in care abia incapeam…: ) bine insa ca aveam una ! restaurantul era intr-un complex Leul…am ajuns pe un drum dosnic unde pe stanga si dreapta erau numai balarii…si cand sa intram, era bariera…cum ne tinusem strasnic dupa ginerica…el a trecut…si noi n-am apucat ca bariera a coborat peste masina noastra fortat de pe capota spre botul masinii luandu-i vopseaua de sus pana jos…motiv pentru care celalalt fotograf care era si soferul, a fost bosumflat si nervos vreo cateva ore…dar a fost si vina lui ca s-a repezit…era un tip ok si de treaba in felul lui, dar bossy si cam nervos…: ) eh…
Restaurantul era imens…spatiu garla…foarte frumos decorat…noi am avut masa noastra si am primit meniu intreg ! lucru care nu prea se intampla de obicei…

La alte nunti la sarmale imi e foame si neprimind ma enervez…ma supar si mi se pleosteste entuziasmul …acum cand le-am primit…ma uitam in farfuria cu sarmale…erau multe rau…si m-am gandit ca m-am tacanit…acum ca le aveam in fata…nu imi venea sa mananc ! m-am fortat sa gust una totusi…era pacat de ele ca le aveam, sa nu mananc deloc…am ajuns la concluzia ca totul nu e real in totalitate…uneori e si autosugestia …mintea noastra ne mai joaca feste…altfel cum se explica ca iti doresti ce n-ai (sarmale la o nunta la care nu primesti) si cand ai acel lucru…pentru ce motiv nu mai il vrei ?!

Fetele care serveau la masa erau super dragute…adica cand se termina sucul (fanta sau coca-cola) aducea alta sticla rece pe masa…fara sa cerem ! in conditiile in care la alta nunta nici nu primesti ! doar cand ceri…si atunci doar un pahar…: ) mereu ne intrebau daca vrem cafea….sau altceva…super dragute ! una din ele avea o floare in par…: )) le-am vazut dansand intr-un colt la un moment dat…una cu alta…era un tango.

Nu au avut dj…ci orchestra …mai moderna…aveau clape, chitara, multe boxe…si doi solisti… cantau ok

Eu am o problema cu orchestrele…fundalul melodic fiind mereu facut cu aceleasi instrumente la un moment dat am impresia ca orice canta tot la fel e…imi pare o singura melodie de la inceputul pana la sfarsitul nuntii….: ))) stiu ca sunt truli

A trebuit sa pun pe mine tricoul firmei…si scria pe spate mare numele si numarul de telefon…: (( creeepy…urasc uniformele

La un moment dat m-au lasat bateriile…am pus eu vineri la incarcat dar nu stiu de ce s-au incarcat foarte greu…nu o mai fi bun incarcatorul…sade doi acumulatori la incarcat cate 8 ore ? muuult…si cand s-au terminat, am tras cu blitzul de pe camera cu un iso nitel mai mare…ce puteam face ? cealalta varianta era sa nu mai fac fotografii…: (( si nu se putea.

Cred ca prefer sa fiu unic fotograf la nunta…cand esti doi, te mai ajuti intr-adevar, dar eu nu suport ordinele ,,hai acum’’ ,,fa asa’’ sau ,,nu asa’’ prefer sa fiu propriul meu sef…: ))

Bebita mirilor a stat pana dimineata ! la un moment dat dormea pe scaune dar cand s-a tre trezit, iar s-a apucat sa danseze…era o mica printesa…nu m-am putut abtine sa nu ma gandesc ce copil norocos este…toata lumea o iubea, o adora…avea tot ce trebuie sa aiba orice copil…dar nu toti sunt norocosi sa aiba…

Cand au plecat oaspetii, mirii voiau fotografii cu toti…eram rupta, abia stateam dreapta…asta fiind intre orele 0300 si 0630…cand e cel mai rau, ca te ajunge oboseala…unii ziceau ca nu mai vor poze…ca atata i-am pozat ca nu mai vor …le ajunge…: ))) adevarul e ca ce e mult, strica…

Cand au furat mireasa am profitat de moment si am descarcat pozele in cititorul de carduri de la Andrei…: ) fara sa ma vada nimeni…asa ca am si eu pozele facute pana la orele zero, cele din restaurant nu ma interesau…dans si poze de grup. M-am uitat pe ele acasa (de fapt doar asta vreau, sa le vad, stiu ca nu le pot folosi) si dezastru…sunt foarte nemultumita de ele…ideea ca trebuie sa fac multe…muuuulte…ma face sa fiu superficiala…pozez orice, oricum si oriunde…naspa. Se pare ca am devenit un adevarat fotograf de nunta…n-am sa inteleg de ce mirii vor mii de poze ! mii ? cica li s-a promis astora 4000 de poze ?! Dumnezeule ! nu mai bine 500 sa zicem, dar deosebit de frumoase ?

Nu stiu…zic si eu…e o intrebare retorica…

Duminica dimineata ajunsa acasa i-am dat lu’ Hecky si lu’ Mitzi fripturica de la nunta…apoi i-am plimbat pe strada pe amandoi…si apoi am cazut lata….toata ziua am zacut ca de obicei…

Nu ti-am zis ca la nunta aveau pe masa fructe…printre care niste piersici absolut fabuloase…aveau un gust desavrasit, erau proaspete, dulci si parfumate…n-am mancat niciodata niste piersici asa bune…! M-am gandit ca e nepoliticos sa musc din ea si am taiat civilizat felii si le culegeam din farfurie…un cameraman a facut la fel ca mine…apoi celalat fotograf tot la fel…: )) hi hi…oare s-au luat dupa mine ? sau asa mananca ei piersicile si acasa ?

nunta 9 iulie 2011

2011-07-29T12:21:00.000-07:00

Se pare ca fiecare nunta datorita oamenilor care participa la ea, este unica…

Se spune ca noi suntem suma intanlirilor cu oamenii din viata noastra…sunt unii care intra si ies…altii care adasta o vreme…altii care au interes sa iti fie alaturi…nu stiu in ce masura sa iti fie tie bine …cat lor…: ) sunt insa si persoane unice care merita cautate…si daca sunt de acord…timpul petrecut impreuna chiar este nepretuit…

Nuntasii sunt oameni care intra si ies in aceeasi zi din viata ta…raman dupa ei amintirile…: )

Stiam ca va fi o nunta grea…activitatea incepea la orele 0930 si se termina a doua zi dimineata…eram 2 fotografi si 2 cameramani…adica ditamai echipa…: )

Dupa ce am refuzat elegant (m-am fofilat mai bine zis) sa imbrac tricoul rosu lacoste al angajatilor agentiei sub pretextul ca voi muri de cald cu el…am murit de cald in bluzita mea tot rosie…dar n-am murit de tot…totusi…: )) hiiiiiiiiiiiiiiiii

Am ajuns la mire…eu si un cameraman (istet si prietenos) acolo in sufragerie ne astepta o baba senila care a inceput sa vorbeasca si a turuit non-stop cat am stat acolo…: )) am pozat hainele mirelui…bebe-ul gazdelor (al fratelui mirelui) …un ingeras blond cu ochi albastri, fascinat de camera foto…: ) si gatitul mirelui…dupa ce i-am omorat pe toti cu blitzul …am plecat spre nasi…

La nasi spre norocul nostru baba vorbareata n-a venit cu noi…mi-a placut un tablou cu maci de pe peretele sufrageriei si tartele cu mure…nasii super ok…frumosi si de gasca…

La mireasa am stat sub o bolta de vita (era la curte) mama miresei cam tiganoasa…tinand cont ca eram in Ferentari pun pariu ca era tiganca…dar de treaba…cand acordeonistul canta ,,Marioara neichii draga, de ce esti neagra si slaba’’ ea l-a rugat sa cante altceva…: ))) ha ha ha…

Am pozat in nestire pe toata lumea…ne-am gasit si cu echipa cealalta de fotograf-cameraman…celalalt fotograf era un pusti Vadim din Chisinau care facea cu mare drag (spre norocul meu) poze oricand, oricui si oriunde…asa ca m-am scos cu pozele de grup pe care eu personal le detest…: )) echipa m-a tratat cu respect din prima, imi vorbeau cu dvs si imi cereau sfatul aproape la orice…lucru ce m-a flatat tinand cont ca ne vedeam prima oara.

Cand sa plecam la biserica…noi n-aveam loc in masini ! ca urmare au plecat fara noi…: )) ha ha ha…tareeeee ! ne uitam unii la altii intrebandu-ne de ce oare ne-au tocmit …: )) au revenit cu o masina si ne-au luat…mai era mama miresei care ramasese pe afara…m-a socat soferul (un mocofan) care a spus ca sa vin eu in fata ca sunt mai solida decat mama miresei…ce porc…puteam sa fiu si moby-dick nu trebuia sa zica asta…: (( Ii rupeam arcurile sau ce ? initial am vrut sa chemam un taxi dar se pare ca acolo nu vin ! motiv pentru care a trebuit sa asteptam si sa mi-o iau in freza…asta e.

Au inceput slujba religioasa fara noi…!!! Am intrat repede si am inceput sa ne facem treaba…biserica foarte mica (total nepotrivita) e vorba de biserica de lemn de la Academia Militara…e chiar in statia de autobuz.

La un moment dat, eu, eram langa masa popilor…ma gadeam la un cadru cu cele doua lumanari aprinse si crucifixul…langa ele erau coroanele si la doi pasi mirii…ma gandeam cum sa incadrez si pe ce setare, ca focusul era musai manual de facut…n-am observat ca popa (era unul singur) era de partea cealalta a mesei cu ochii la mine si zicea d’ale lui…la un moment dat se opreste din predicat si isteric incepe sa zica in gura mare ca ii stau in fata si nu se poate concentra la Dumnezeu din cauza mea…ca n-am voie sa stau acolo…si batea campii de parca as fi facut cine stie ce crima…ar fi fost de ajuns un semn cu mana sa ma dau la o parte si as fi inteles…dupa vreun sfert de ora a venit la mine si mi-a zis incet numai mie, ca ii pare rau ca a tipat si ca isi cere scuze…oricum m-am simtit ingrozitor si abia m-am stapanit sa nu incep sa plang…a fost umilitor si greu de suportat. Mi-a zis ca pot trece pe acolo…ca de fapt am voie…: (( sa-mi bag piciorul in regulile lor

Ma rog…a trecut.

Ne-am dus in gradina botanica…a platit ginerica…doar 5 lei de persoana…am scapat ieftin…la mica intelegere cu cel de la poarta…uneori cand se umfla muschii pe ei percep taxa foto de un milion…: ) mirii au fost super draguti si nasii…le-am facut poze in fel si fel de pozitii cu lumina blendei si fara…am pus mireasa sa stea pe iarba cosita si ne-am trezit cu zeci de pui de lacuste sub voalurile rochiei…abia le-am scos de acolo !

Am daramat un pusti de vreo doi ani care era in picioarele mele …eu concentrata la poze nu l-am observat…oare parintii lui n-au vazut ca e intre noi ? a cazut in fundulet …noroc ca nu s-a lovit sau ceva…l-am ridicat imediat…n-avea nimic…: )

In apa din gradina botanica erau ditamai pestii portocalii ! a fost partea cea mai frumoasa a zilei…Vadim m-a lasat sa ma desfasor in voie…el a facut ce i-am zis eu.

Petrecerea a fost la un restaurant de la Razoare…cu parcare la intrare…in cupele de sampanie au avut pastilute de azot care facea ca din pahar sa iasa un abur alb…dj-ul un tip de treaba…aveam masa in spatele lui…ne-a povestit multe chestii super…printre care despre Viorica din Clejani si trupa ei ca sunt desavarsiti …

Tot asa am avut aperitiv si friptura…la sarmale (noi nu primim) deja ne era o foame teribila…: ) chelnerii nu ne aduceau paine…vin ne-a adus o sticla inceputa…chestii d’astea…: )

Ce mi-a placut aici…o prietena a miresei i-a facut o surpriza…a dansat imbracata indianca pe o melodie indiana…eu iubesc muzica si dansurile lor…eram topita.

Daca ma vedeti in genunchi facand poze…sa stiti ca ador subiectul ! era desculta si cu clopotei la picioare…asa ca am facut poze si in genunchi….: )) a dansat superb…i-am dat o carte de vizita…daca va dori i-am oferit o sedinta foto gratis…

Spre finalul nuntii mirii erau suparati…cred ca au cheltuit mai mult decat au scos…nu ne-au dat nici un sfant bacsis…

Ca urmare am avut cea mai grea nunta (lunga) si cea mai prost platita…dar a fost frumos ! eu sa fiu sanatoasa !

Iesind spre casa…si mergand nauca…pasii ma duceau singuri spre statia de tramvai…de niciunde au aparut cinci caini ai nimanui latarand cu putere…le incalcasem teritoriul…am inlemnit…mi-am amintit brusc cosmarul trait de Nick Constandache cand l-au inconjurat 14 caini care mai aveau nitel sa-l rupa…eu aveam doar 5 dar spaima era aceeasi…am stat pe loc…i-am lasat sa se apropie latrand de imi spargeau urechile…apoi am inceput sa le vorbesc incet si dulce sa perceapa ca nu le sunt dusman si nici rau nu vreau sa le fac…unul dintre ei a inceput sa se mangaie de mine si si-a bagat capul sub mana mea…l-am mangaiat vorbindu-i…incet incet si ceilalti s-au potolit…mai latrau razlet…asa de control…mie sincer tot frica imi era, motiv pentru care nu ma miscam…si speram sa nu simta…ce speriata sunt.

A venit o masina si a trecut…si ei s-au luat dupa ea latrand (cred ca se distrau)…si-am pornit si eu incet….fiiiiu…..

teleleu prin Dobrogea

2011-07-26T08:24:00.000-07:00

Desi nu se auzea…se crapa de ziua…si m-am trezit…cu un Hecky nedumerit ca nu si-a primit plimbarea de dimineata …: )
M-am strecurat ca hotii, fara sa fac zgomot si am tulit-o pe poarta spre dobrogea !! orice insemna asta, ca nu prea aveam idee…sincer…: ))
Cica de ziua ta e bine sa faci ceva neobisnuit…sa te duci in locuri in care n-ai mai fost, sa fii egoist si sa iti cumperi ceva doar pentru tine (asta in caz ca nu esti asa de obicei…hi hi hi) –propun in cazul in care esti asa…de ziua ta sa le cumperi ceva celor din jurul tau…: ))))
Io sedeam ca bursucu in autocar la geam (sar’mana Oanaaaaaa) si in surdina…abia ii auzeam, canta Albano si Romina Power…parca de pe lumea cealalta…
Dupa ce Cristina a facut inventarul si a bifat 50 de bucati pe lista am plecat de-a lungul Dambovitei si dusi am fost ! yeeeee

Cristinuta noastra cu domnul Cornel Hlupina au facut traseul …foarte bine gandit dupa parerea mea…locurile pe care le-am vazut erau incarcate de istorie, total inedite (cel putin pentru mine) si m-am bucurat de fiecare clipa colindand pe acolo de nauca si facand poze.
Prima oprire a fost Calarasi unde am tranversat bratul Borcea cu bacul…adica autocarul nostru,

un tir si alte cateva automobile au urcat pe o platforma care a tras la mal, un vaporas, destul de mic impingea ,,bac’’-ul pe care ne aflam si noi imprastiati printre masini…trecerea a fost foarte placuta, m-am simtit tot timpul in siguranta si am gasit cu surprindere printre noi si un catel cersetor de pe mal care cel putin de la mine capatase o juma de sandwich…

In ideea ca avem printre noi un istoric care ne va povesti despre

obiectivele ce urma sa le vizitam nu m-am mai obosit sa caut date pe net…am crezut (proooost) ca pe tot parcursul drumului ne va incanta cu povesti…nu stiu de ce am crezut asta !! motiv pentru care tind sa cred ca uneori sunt grozav de tolomaca !! a fost invitat marele istoric Filica Draghici…care era o fata ! foarte timida, timorata…un personaj placut de altfel si la locul ei…dar total nepotrivita ca istoric si povestitor…in afara de niste date si aaaa…apoi alt aaaa…si alt aaaaa…altceva n-am inteles nimic ! pe bune…: ( …ba inca asteptam cu nerabdare sa isi termine cat mai repede portia de aaa-ituri…ma rugam chiar pentru asta !

In satul Ostrov…manastirea Dervent ! am cautat acum pe net si datele

esentiale ar fi urmatoarele: intr-o zi s-au descoperit aici patru cruci de piatra foarte vechi care erau in pamant…toata lumea crede ca una din ele a fost a apostolului (sfantului) Andrei…care a trait

prin aceste locuri intr-o pestera
Multi oameni au fost tamaduiti de fel si fel de suferinte aici. In prezent manastirea este deosebit de bine ingrijita…flori minunate rasar peste tot innmiresmand locul…multi cactusi…multe sclupturi…la iesire multi copii necajiti …unii cerseau, altii insa doar stateau fara sa ceara ceva…

Am mai oprit pe drum intr-un lan de floarea soarelui unde’am ajuns prin

urzicile si maracinii de pe marginea drumului…camera mea foto imi facea tot felul de fitze ba nu focusa, ba nu declansa…n-aveam idee concreta ce poze sa fac …am incercat ceva close-up…innainte sa urc in autocar, am primit un buchet de floarea soarelui de care am fost foarte incantata si pe care l-am adus acasa la Bucuresti…: ) am pus florile in apa, intr-o sticla mica de Nestea ca sa reziste.

Am impartit bomboane …: ))

Pestera sfantului Andrei si faptul ca multa lume venea acolo sa se roage, au dus la construirea unei biserici frumoase…nu are ziduri imprejmuitoare, doar natura…fiind pozitionata intr-o valcea …biserica e inconjurata de padure
Pestera are tavanul innegrit si plin de icoane…la intrare pe stanga dar si pe dreapta e sapat in zid ca un pat jos…pe el sunt niste paturi tesute de mana si te poti odihni acolo …m-am rugat si eu pentru sanatate mai ales si sa ne fie bine tuturor…
Era o turista (alta decat grupul nostru) in pantaloni scurti, cu o bluzita decoltata, cu spatele gol…dar cu gluga pe cap (gluga fiind o prelungire a bluzei decoltate) …mi s-a parut nostima.
Andrei Barsan al nostru sedea cuminte pe treptele bisericii…doi catei dormeau la picioarele lui…ne-am strans in jurul lui si-am stat acolo o vreme …

Am plecat spre urmatoarea locatie…pe drum am admirat lanuri intregi de floarea soarelui…am vazut atata ! nici prin cap nu mi-a trecut vreodata ca avem atata floarea soarelui semanata…nu va puteti imagina…doua zile de mers non stop…am vazut numai floarea soarelui…: )) ha ha ha
Adamclisi ? un monument construit de romani cand ne-au bumbacit in 102 pe noi dacii…apoi s-au instalat cu catel si purcel la noi ca tare bine le era aici…: )) Si ce deeee fete frumoase…..si cat aur si argint…sare…
Monumentul original s-a cam distrus in timp…cel de acum este reconstituirea aproximativa a celui de atunci…
Undeva langa e un mormant tumular…ce inseamna asta ? moare sefu…il ingropam…apoi venim fiecare soldat din armata cu o caciula de pamant…fiindca nu suntem decat vreo 60.000.000 (glumesc maaai) se strange ditamai dealul de pamant… si uite asa s-a format Dobrogea cu dealurile ei…ha ha ha…

Dam cu nasul de Targusor…surpriza…jos din autocar ! si asa ne ingrasasem de la sandwichurile ingurgitate…! Si la pas, am trecut cheile dobrogei… niste muntisori diafani si rotunjori…am mancat dude…intr-un loc o vulpe fugea de noi…mai incolo niste parsi scoteau nasucurile curioase si se uitau dupa noi (arata ca niste marmote mai mici sau ca niste soareci mai mari…: )) undeva pe sosea era unul facut afis…
S-a intamplat ca Sergiu Sfetcu sa alunece de sus pe niste pietricele …a cazut de-a berbeleacul de doua ori…a ajuns la autocar cu sange siroind pe mana…noroc cu Oana Oproiu ca a facut niste cursuri de ,,sora’’ si l-a tratat cum s-a priceput si ea…ii intrase ceva intr-un deget si nu se mai oprea sangele…am plecat repede in Constanta unde l-am lasat la spital cu Cristin Dumitru…l-am sunat pe la 2230 …toata ziua si-o petrecuse la spital…i-au facut fel si fel de radiografii…avea o coasta rupta si julituri peeeeste tot…si ii intrase pietre prin piele si acolo la deget una mai mare…l-au taiat, curatat si cusut…

Stii ce zicea ? ca in preajma era Robert Iosupescu si ii pare rau ca nu l-a fotografiat cand cadea…asta zicea Sergiu…: ) care era optimist totusi…
Roberto spunea ca a fost atat de uimit de ce vedea incat n-a avut nici o reactie pe moment…statea si se uita ca secerat…: ))
A doua zi Sergiu era functionabil ! yeeee….a venit la micul dejun…si in cursul zilei a facut fotografii alaturi de noi…culmea…camera foto era si ea functionabila ! Ceea ce noi ne tot intrebam, ca la tumbele cu pricina a participat si ea din plin…

Hotelul din constanta era peste drum de plaja Modern…am iesit pe seara prin oras…desi aveam program de voie, ne-am gasit si ne-am adunat mai multi …dupa ce am luat teapa cu o terasa din oras unde am mancat scump si prost…dupa plimbare teleleu…am stat pe plaja…cu picioarele in apa marii…apa calduta, apoi am stat pe chez-longuri…mai de vorba, mai de povesti…si la plecare ne-am oprit la o terasa pe plaja unde am mancat ieftin si bun niste hamsii prajite si am baut bere…

A doua zi dimineata ploua…
La orele 0720 desi plecarea era la 0700 un cuplu nu aparea…erau unii noi, pe care eu nu i-am mai vazut…cand au aparut in sfarsit, radeau ca prostii…i-a sunat Cristina si ei dormeau…!
Si noi 48 de fraieri ii asteptam in autocar…: )) vreau sa iti spun ca astia n-au vazut nimic tot drumul ….au dormit (erau vis-à-vis de mine) coborau doar la obiective si in autocar dormeau cu nasul in piept…se balansau gata sa cada…ba unu’ pe altu…ba pe hol…: ))

Cetatea Histria …un oras intreg de fapt, doldora de povesti…din care am retinut doar ca toti stiau carte si ca barbatii romani faceau baie in templu cu femeile si acolo aveau loc orgii sexuale…

Se pare ca de cand e lumea si pamantul, destrabalarea a fost la loc de cinste…ne dam noi fiinte inteligente, dar de fapt suntem niste animale cu fitze. Imi imaginez eu ca nu oamenii de rand isi permiteau orgii in templele alea …ci demnitarii, oamenii de stat …cica erau atat de bogati ca nu mai stiau de capul lor…am tras concluzia ca, cu cat erau mai bogati si mai destepti, cu atat erau mai rafinat obsedati sexual. Cu asa stramosi…gata tac.

Cetatea Enisala ! fortareata construita in scopuri militare…la rascruce de vanturi si pe un deal mai innalt…locatia e minunata…nu se poate descrie in cuvinte
Am cules flori nemuritoare care sunt lila… stiu ca daca toti turistii ar culege ca mine cate un buchet, s-ar duce specia de nemuritoare…eu sper insa ca, nu toti sunt floricico-maniaci ca mine… daaaa’ dupa fiecare oprire eu trebuia sa aduc un boschet in autocar…sa-mi maresc colectia…aveam deja floarea soarelui si sunatoare.
Andrei a spus la microfon ca de ziua mea mi-au luat un pliant cu Enisala…: ) in el erau doua milioane de lei…si mi-au cantat cu totii la multi ani…imi venea sa plang…: )) dragii de ei…: )

Celic Dere din turca inseamna raul de otel… este o manastire de maici deosebit de frumoasa care adaposteste cateva icoane facatoare de minuni…aduse din Rusia…una din ele a fost oferita de un soldat rus unui preot innainte sa plece in lupta…era singura lui ,,avere’’ si era neagra, o avea de la parintele sau, stia ca este facatoare de minuni…si ca atunci cand va voi ea (icoana) se va lumina singura si va face mult bine…acel preot a daruit-o bisericii Celic Dere…si intr-o zi a inceput icoana sa se curete singura si isi arate fatza, era Domnul nostru Iisus…
A venit o maicuta si ne-a povestit toate acestea si multe altele…noi insa ca disperatii, ziceai ca am luat-o razna brusc, in loc sa ascultam…ce faceam ? poze…pooozeee….poooozeee…si se auzea non-stop: click, click, click-click-clik ! la un moment dat ne-a rugat sa nu mai fotografiem cat ne povesteste, sa o facem dupa…dar ti-ai gasit sa o asculte cineva ! si-a cerut iertare ca ne-a certat…mi-a fost rusine de noi…sincer…se pare ca nu asculta nimeni ? altel cum se explica ca click-clickurile nu au incetat o clipa ? suntem niste penibili…: (
De aici nu m-am intors cu boscheti ca mi-a fost rusine sa le culeg trandafirii maicutelor, in schimb am cumparat ieftin niste branza foarte buna de capra din parcare… fata care vindea ofta cu foc…m-am uitat la ea sugubat si am intrebat-o de ce ofteaza ? n-a zis nimic….era frumusica foc…si cred ca postura de vanzatoare de branza nu era tocmai visul ei cel mai mare…
In autocar, ca de obicei, am intrat mandra de ce am gasit…am primit o rosie galbena de la domnul Gherase si un ardei rosu (gata taiat de cozmin) si tare bune au fost ca tot imi ghioraiau matzele, caci sandwichurile mele le-au halit cateii din Histria…

Ce credeam eu ca e Niculitelul sit arheologic ? nu prea aveam idee…dar imi imaginam struguri…printre altele…ha ha ha…naaaach ! gresit ! era un fel de biserica si mormite unde au fost gasite oseminte de sfinti….in timpul cat s-a vizitat chestia asta, eu aveam treaba cu niste pere…nu ma omor dupa oale sparte si oase, asa ca am cules pere…ba chiar l-am platit pe un pusti sa imi adune el din pom…apoi le-am dat tuturor din curte….eu am ramas fara…dar tot am halit cateva gasite pe jos…erau foarte bune si alea, atat ca erau cazute din pom.

Manastirea Cocos…era o minune inconjurata de chilii care se refaceau atunci…tot asa, am vazut icoane, am baut apa sfintita, ne-am rugat pentru sanatate…
Nick a incercat sa imi faca niste portrete si era nemultumit…de mine, de fatza mea, de cum stateam, de cum ma uitam…ce vrei frate…io sunt fotograf nu model…!

In autocar s-au spus bancuri si a fost foarte fain…nu se putea dormi ca erai intrebat imediat ,,dormi ?’’
Mi-a placut foarte mult de Mirela si Cozmin Fruja sunt doi draguti…Mihai Turturica e tovarasul de drum ideal…iar de Oana Oproiu nu mai spun…o haioasa !

A estimat Mihai ca la 2115 ajungem…atunci am ajuns !…incepand cu orele 2100, eram cu totii cu fetzele de Bucuresti…adica amutisem si ne intristasem.
Ce cautam acasa ?

roberto a gasit o catelusa speriata la o benzinarie si a luat-o acasa...
tu ai face asta ?

fericire mareee

2011-05-30T09:15:00.000-07:00

Fericire mareeeee….gasesc si eu un loc in tramvai…! In fata de tot unul dintre cele doua scaune care sunt fata in fata…cel in care stai cu spatele in directia de mers fireste…: ))

Scot cartea bucuroasa si incep sa citesc ,,carabusul de aur’’ de edgar allan poe.

Fericirea mea a fost de scurta durata…apare un domn cu un bebit la vreo doi ani in brate.

In spatele lui o babuta care abia se tinea pe picioare…

Astept un pic poate se simteau flacaii de pe scaunele din jur sa le dea locul…

n-ai sa vezi

ma ridic si ii fac semn domnului sa se aseze in locul meu

brusc toata lumea se ridica (dupa aia fireste) sa le dea locul…: ))

intr-un final imi gasesc alt loc (chiar ca sunt norocoasa si baftoasa)

in stanga mea o tipa citea o carte…in dreapta la fel…pun pariu insa ca pana in fundul tramvaiului nu mai era niciuna care citea…: )

asa ca eram trei pupeze cu cartile deschise …coltul intelectualelor…ha ha ha

la 11 iunie domnul cu bebitul a coborat si mi-a zis ,,saru-mana’’ lucru care m-a uimit peste masura…ooh ?!

la Pasti

2011-04-23T09:41:00.000-07:00

astazi in sufragerie

dormitau pe-o farfurie
necajite si manjite
zece oua inrosite.

un ou alb, abia ouat,
cu mirare le-a-ntrebat
-ce va este, fratioare,
ce va doare ?
nu va ninge, nu va ploua,
stati gatite-n haina noua,
parca, Dumnezeu ma ierte,
n-ati fi oua...
-suntem fierte !
zise-un ou rotund si fraise
langa pasca cu orez.
si schimbandu-si brusc alura,
toate-au inceput cu gura:
-pan-la urma tot nu scap !
-ne gateste de parada...
-ne ciocneste cap in cap
si ne zvarle coaja-n strada...

-ce rusine !
ce dezastru !
-preferam sa fiu omlet !
-eu, de m-ar fi dat la closca,
as fi scos un pui albastru...
-si eu, unul violet...
-eu, mai bine-ar fi sa tac:
asa galben sunt, ca-mi vine
sa-mi inchipui ca pe mine
m-a ouat un cozonac !...

toparceanu

sfarsitul unei legende -enzo ferrari

2011-04-23T09:12:00.000-07:00

o masina ferrari e rosie.
fiul sau dino, devenit inginer, a murit cand inca nu implinise 25 de ani, din cauza unei nefrite. abia icheiase proiectul motorului dino, un motor foarte important al vestitei firme italiene.
nascut la 18 februarie 1898 a visat in adolescenta sa devina cantaret de opera sau cronicar sportiv, a ajuns pilot de curse, de valoare, apoi manager. avea un deosebit talent de a dirija oamenii sub conducerea sa. lucreaza la alfa-romeo castiga mari curse apoi in urma legii descentralizarii paraseste modela si se instaleaza la maranello, localitatea sa de nastere unde a ramas.
drept simbol al firmei infiintate de el are un ,,cavallino rampante'' un calut ridicat in doua picioare.
prima masina cu numele ferrari a aparut in 1947 la maranello, cu o arhitectura nobila si costisitoare, cultivata de ferrari cu o pasiune iesita din comun. au urmat alte constructii, formula I cu care au castigat multe grand-prix avand cel mai mare numar de victorii si titluri dintre toti participantii.
ferrari insa inseamna si uzina de masini de lux de mica serie, ultraperformante, destinate unor personalitati din lumea artei, politicii, sportului, afacerilor. ferrari realizeaza, cu o minutie ireprosabila, acele automobile pentru cumpararea carora trebuie sa astepte la rand pana si cei mai vestiti magnati ai finantelor si care costa sume exorbitante.
el construia numai masini de exceptie, serie mica, intretinerea o costisitoare echipa de grand prix, refuzand sa faca publicitate cu ajutorul automobilelor sale de curse, enzo ferrari n-a devenit un om bogat. esecul economic l-a pus de multe ori in postura de a fi inghitit de marile concerne. ford a lansat un ,,atac'' spre a ii cumpara firma. dar micul constructor a refuzat orice tranzactie.
in 1988 a implinit 90 de ani. a fost invitat la tv si la festivitati organizate in cinstea sa. a refuzat orice iesire in public, ramaninad la maranello in mijlocul colaboratorilor sai. nu iesea nicaieri, nici mcar pe pistele de concurs unde evoluau masinile si pilotii sai.
a primit in schimb, la maranello, numeroase personalitati, din lumea intreaga, a organizat conferinte de presa pe parcursul careia si-a impresionat oaspetii prin inteligenta, verva, spirit caustic si profunda cunoastere a problemelor automobilismului mondial.
in vara lui 1988 cel de-al doilea fiu al sau ia conducerea firmei. in august enzo ferrari a incetat din viata. ,,legenda vie'' a luat sfarsit ramanand amintirea unui om care a marcat profund prin personalitatea sa lumea industriei si a sportului automobilistic.

ROLLS ROYCE

2011-04-23T08:44:00.000-07:00

,,sir rolls, va prezint pe domnul royce'' s-a pronuntat intr-un hol de hotel.
charles stewart rolls (1877-1910) era fiul unui baron, pasionat dupa cursele de automobile, care de-abia incepusera a intra in viata publica.
a fost elev la cambridge, primul englez care a zburat cu un avion o mila si din nefericire si printre primii piloti englezi care si-a pierdut viata intr-un accident de avion.
excelent pilotde curse ,,cercetati perfectiunea in fiecare lucru pe care il faceti. reluati ceea ce este mai bun, ceea ce se face mai bine. cand acestea nu exista, inventati-le ! nu acceptati nimic ca...aproape corect sau aproape bun !" cerea charles rolls
frederich henry royce (1863-1933) fiu de morar si inginer in electricitate, desenator foarte bun cu o mare slabiciune pentru mecanica auto.
a pretins colaboratorilor sai -precizie- in tot ceea ce fac -cuvantul magic care l-a dus la succes absolut in istoria automobilului.
in tinerete avea un ,,deucaville'' care uneori nu vroia nici in ruptul capului sa prneasca. inginer fiind si-a propus sa construiasaca propriul sau automobil botezat ,,10 cv'' royce.
in 1904 lordul rolls -curios si atras de tot ce misca pe roti- a sosit la manchester pentru a testa masinaria lui royce. rolls era deja o personalitate in domeniu. entuziasmat de prototipul lui royce, omul de afaceri rolls s-a angajat sa se ocupe de desfacerea acestui automobil care a pus bazele viitoarei firme ,,rolls-royce'' ce a luat fiinta in 1906 cu un capital de 60.000 lire sterline.
primele automobile tip ,,10 cv'' royce au fost 19 si dupa ele au urmat ,,20 hp''
g.g. johnson directorul comercial al firmei a comandat scluptorului charles sykes o statueta botezata ,,spirit of ecstasy'' care s-a montat pe busonul radioatorului (o stralucita imagine de marca, ce a purtat in timp gloria firmei) pentru a evita infundarea radiatorului de catre proprietari.
acelasi johnson a avut ideea pregatirii sasiului argintiu pentru ,,silver ghost'' o prima masina de exceptie. motorul avea o finisare ,,de lux'' fabricatia motorului fiind foarte bine studiata si realizata. orice noutate introdusa in stilul casei ,,rolls-royce'' era un mister, un secret. royce, nici macar odata nu s-a proclamat inventator.
a urmat tipul ,,twenty'' poreclit ,,baby rolls'', si phantom I, phandtom II, phantom III.
cei trei -pilotul rolls, comerciantul johnson si tehnicianul royce isi imparteau zilele si noptile intre planseta si atelier, pentru a pune la punct pana si suruburile. automobilul lor va fi simbolul angliei, lucru ce ei nu si l-au imaginat.
automobilele ,,rolls'' au devenit legendare prin robustetea si calitatea lor iar ca fapt divers si prin personalitatile care le-au avut preferate: lenin, chaplin, sahul iranului, tarul nicolae al II-lea, s.a.m.d. multi care si-au cumparat un ,,rolls'' l-au personalizat: industriasul harst pentru a nu-si intrerupe lucrul si-a montat in habitaclu un birou, d-na churchill si-a amenajat un lavoar cu oglinda si port prosoape, hyderabat si-a amenajat un tron sustinut de o cupola din argint masiv, lenin si-a pus senile pe rotile din spate pentru a nu derapa pe gheata, mary pickford a avut curaj in timpul prohibitiei sa-si amenajeze un bar, masina lui otto openheimen supranumita ,,diamantul negru'' era blindata cu locuri secrete in care se transportau diamante brute, farouk avea partea din spate in forma de nava maritima, un director de supermagazin avea interiorul amenajat lous XIV cu sofa autentica cu puncte de aur cu ingeri ce-l urmau pe cupidon sub forma de fresca pe pavilion.
john lennon si-a comandat un ,,phantom VI'' in culori traznite iar conducerea a acceptat ,,nu e in politica firmei sa comenteze sau sa judece gustul clientilor''
la ora actuala, firma a construit si amenajat, cu echipamente, un atelier gata de a executa, la cerere, comenzile fistichii ale celor mai trazniti clienti ai sai ,,rolls''-uri in piele rosie cu tv, sau cu piele alba si mocheta belu-romantic ...cu congelator si trapa, aparatura stereo, etc.
cel care patrunde in zona amplasarii uzinelor rolls-royce, la natwich si crewe, intanlesteo pancarda care anunta ca proprietatea apartine ,,fabricantului celui mai bun automobil din lume'' alta pancarda ,,atentie ! automobile silentioase !'' mreita un premiu de frumusete in domeniul reclamei (motoarele sunt atat de echilibrate incat nu se aud)
in curtea uzinei ,,printesele'' gata de livrare isi asteapta stapanii care le vor purta nemilos pe drumurile lumii.
in prima hala, de fapt un imens hangar, iluminat natural, vizitatorul ramane uimit: nu tu roboti, nu tu autumatizare, nu tu benzi de montaj. la sub 4000 de exemplare, ca cantitatea uriasa de manopera executata de meseriasii firmei, la traditia unor operatii executate incet si bine cu migala, pasiune si mandrie nu este nevoie de ,,ansamblul de mijloace'' care duce la o productivitate foarte mare. aici si suruburile sunt prelucrate. tabloul de bord are de exemplu la ,,silver spirit'' 208 piese din lemn pregatite cu migala. motorul se verifica cu laser desi fiece piese in parte mai inainte a fost masurata si cantarita.
radiatorul se face cu ajutorul unui cadru etalon din lemn, cel original, construit de royce in 1904, operatiile de slefuire durand peste 5 ore. ele se marcheaza fiind unicate si sunt curbate.
in sectorul pielarie, aceeasi exigenta deosebita, pielea necesara pentru scaune si garnituri fiind aleasa cu mare atentie pentru a fi perfecta, fara pete, zgaraieturi sau rosaturi(din pielea a 12 vaci se alege)
statueta ,,spirit of ecstasy'' are un procedeu de fabricatie ce dateaza de mai bine de 4000 de ani de la chinezi. intr-o matrita rece se toarna ceara topita care ulterior este scluptata manual pentru a corespunde originalului. aceasta lady ca o lumanare apoi e imbracata intr-un invelis refractar dupa care se toarna in otel care topeste ceara si ia forma respectiva. juristii lui r-r afirma ca au, anual, peste 400 de procese de falsuri ale faimoasei statuete. nu e obligatoriu insa sa fie purtata.
regina elisabeta are mascota sa personala, st. george luptandu-se cu dragonul, jackie coogan are o statueta a lui la varsta copilariei cand juca ,,kid'' cu chaplin, un macelar si-a montat un cremvust din argint, lloyd george si-a montat un obuz cu aripi, woodrow wilson are o statuie tigru de princetown, iar ducele glaoucester o pasare de prada.
un automobil rolls-royce nu este condus de oricine-oricum. la firma e primesc aproximativ 3 cereri pe zi dar doar 50-75 anual sunt primiti la cursurile de conducatori auto a uzinei.
pregatirea incepe cu o veritabila lectie de istorie a firmei de la inceputuri pana in prezent. apoi tehnica, cum schimba o roata (o arta desigur daca un capac de roata costa 2000 franci francezi)
intretinerea: cum se spala, spalarea automata este interzisa ! se permite spalarea numai cu apa rece si stergerea cu piele de camila (nu de caprioara !) iar la tarei luni se executa o ceruire cu o solutie speciala.
eticheta: comportarea in diferite ocazii, in conformitate cu traditia si protocolul momentului, una e sa fii sofer de emir si alta a unui membru al parlamentului englez.
testul de conducere: fiecare elev trebuie sa posede deja permis innainte de a incepe scoala, derapaje controlate, cercuri in treapta de mers innapoi cu 80 km/ora cu diferite tipuri incepand cu ,,spirit'' si terminand cu ,,monstrul'' mulsane turbo r.
securitate: se trec in revista toate situatiile de practica rutiera. a ciocni un rolls este considerata o crima !
se prezinta toate tipurile de explozivi si posibilitatile de amplasare a unei bombe.
a parasi un ,,rolls'' pe traseu, cu usile deschise macar o clipa, este de asemenea o crima.
acest curs este necesar tinand cont ca un r-r costa 2 milioane de franci francezi.
la motor nu se umbla este capsat. daca apare vareo defectiune cei de la firma viin si-l ia cu elicopterul si reparatia e gratuita.
dupa o saptamana de scoala, diferiti instructori isi dau avizul daca este posibil a se elibera certificatul.
daca un sofer demonstreaza ca a parcurs ultimii 10.000 km cu aceeasi masina careia i se face un control tehnic amanuntit si daca a rulat 30.000 km cu un ,,rolls'' primeste o insigna speciala care este mai rara decat ,,legiunea de onoare'' din franta...: )
gama rolls royce 1988-89:
silver spirit
silver spur
corniche
limousine
phantom VI

esti o steluta

2011-04-10T04:25:00.000-07:00

...adica esti o steluta luminoasa si calduroasa care merita orice

un nebun

2011-04-10T03:46:00.000-07:00

vine ieri un nebun si-mi facea scandal ca de ce nu au pateurile grasime, de ce nu-s date cu ou, de ce tavile nu-s splalate, de ce doua dintre pateuri sunt asa arse, ca sa-i dau si lui doua, dara sa fie frumoase.
se vedea ca e beat asa ca l-am lasat in pace ,,nu ca nu-s frumoase'' sa-i dau altele
pe cuvant ca erau cele mai aratoase din cele doua tavi; am luat si eu alte doua la intamplare, le-am impachetat si i le-am dat.
le-a desfacut, le-a fluturat pe sus si-a zis ,,bine'' cu chiu cu vai mi le-a si platit...
seara cand spalam pe jos deodata cineva bubuie tare in geam ca m-am si speriat. ma intorc, era un baiat vesel care zice ,,aoleo, scuza-ma am crezut ca e Mariana''
alt nebun, un mos ca ,,stie el frate ce misculante invartesc eu, ca toti vanzatorii sunt cu ochii numai dupa furat si nu uita el ce i-am facut eu''
intra ieri, eu nici n-am deschis gura si el incepe ,,ce-ai bai fato de te iei mereu de mine, am vazut eu ca ai ceva, m-ai facut schiop...a....nu tu esti, fata ailalta bruneta''
mai e unul cumsecade dar miroase tare urat (cred ca a facut pe el mai demult) mereu lihnit de foame, mereu ii dau doua pateuri si-l expediez

un leu

2011-04-10T03:40:00.000-07:00

sunt posesoarea colosalei sume de 1 leu
pe care o voi prapadi maine la metrou

maine sunt libera

2011-04-10T03:39:00.000-07:00

maine sunt libera
pfuuuu ! ce bine, ah ce-mi placeeee

ma duc

2011-04-10T03:38:00.000-07:00

ma duc
m-as duce pana-n estul Asiei pe jos, cat mai departe

parerea mea

2011-04-10T03:37:00.000-07:00

parerea mea e ca's de acord cu matale

m-am suparat

2011-04-10T03:35:00.002-07:00

m-am suparat
luai-ar dracu, n-are nici'unu marunt...

mm...mmm

2011-04-10T03:35:00.000-07:00

daca eram o negresa acum cantam ,,mmm....what a happy day.mmm ...mmmm''

colac la usa

2011-04-10T03:29:00.000-07:00

pot pune pariu ca Bubulina doarme colac la usa pe adidasii mei, sau langa ei cu presul facut ghemotoc

sa pazim bocancii

2011-04-10T03:27:00.001-07:00

vreau sa stau si eu cu tine de planton sa pazim bocancii
ma primesti ?
n-o sa fac galagie, o sa stau cuminte.
vrei ?

ce-au patit

2011-04-10T03:26:00.000-07:00

am gasit un clestisor portocaliu, un caraghios, se foloseste la fursecuri, da'pun eu si fara el
iau banii cu el, ii arunc in sertar, ma joc
ne-au scos batoane dar tot n-avem clienti
nu stiu ce-au patit

sterge-ti nasul

2011-04-10T03:24:00.000-07:00

sterge-ti nasul si nu te mai smiorcai ca nu rezolvi nimic
da domnule, am inteles !

liceenii

2011-04-10T03:19:00.000-07:00

asa, si vine Mari ca a luat bilete la film ,,declaratie de dragoste, liceenii'', dupa ce m-a ciufulit in cap, zicea ca ma face punkista, a plecat sa si-o aduca pe...nu mai stiu cum o chema ...sa mergem la film.
s-a trezit si Zarica si hai !
mi-am umflat un balon verde si l-am luat cu mine, m-am jucat cu el pe drum...

bubulina

2011-04-10T03:16:00.000-07:00

ii povesteam lu papi ca vorbeau fetele din laborator ,,fai Mimi, tie ti-a adus barbata-tu flori cand ai nascut ?''
dar papi de colo ,,o sa trebuiasca sa faci rost de flori''
dar eu ,,de ce ?''
,,pai o sa-ti nasca Bubulina, iti face nepotei''
bubulina era catelusa mea bortoasa...: )

cele mai frumoase flori

2011-04-10T03:13:00.000-07:00

mama azi era asa distrata, cauta sapunul in frigider, iar eu molfaiam chewing-gum si cantam ,,cele mai frumoase flori sunt panselutele si trandafirii''

maine

2011-04-10T03:11:00.000-07:00

maine e duminica si ma scol de dimineata, imi iau fularul si manusile si plec la Paris

Concurs foto ,,plimbari prin Cotroceni'' editia a-II-a

2011-02-11T22:34:00.000-08:00

Anul acesta expozitia “Plimbari prin Cotroceni”-editia II va avea termen limita de trimitere a

lucrarilor (maxim 3 pentru fiecare fotograf ) data de 31 martie 2011. Acestea vor trebui trimise la adresa de mail ioan.tud@gmail.com iar selectia fotografiilor se va face de catre un juriu specializat pana in data de 15 aprilie 2011.

Tema fotografiilor este una generalista, se doreste (re)descoperirea cartierului Cotroceni.

Anul trecut concursul de fotografie a fost sponsorizat de www.rovinoteca.ro

Sunteti asteptati cu cat mai multe fotografii pentru a realiza o editie extraordinara anul acesta! Unde premiile nu vor lipsi, vinul rosu sec ”Domnu’Radu” de Urziceanca fiind unul dintre sponsorii deja anuntati.

4

2011-01-04T08:35:00.000-08:00

Se face ora 0700 ies cu hacker…cred ca e singura lui bucurie sa se plimbe pe strada…nu prea are multe de facut…: ))
Prin cartier sunt o gramada de catei vagabonzi care marcheaza teritoriul, iar hacker le neaga autoritatea marcand si el acelasi teritoriu…adica stalpii…pomii, etc.
Oh nu…
Cosmarul vietii mele…: ) cainele politistului !
Se deschid portile sa plece cu masina la serviciu si catelul gasit si diliu pe care il are, sare scurt la bataie
n-am mai avut timp de manevre ca altadata cand ne intorceam pur si simplu, bestia era deja langa noi
in incercarea de a evita batalia l-am ridicat pe al meu in sus lucru ce necesita forta caci nu e usor si nici nu sta locului, se agita din dorinta de a se apara
cainele politistului a gasit de cuviinta sa isi infiga coltii in piciorul meu…plin de furie…
stapanul lui ( venit acum 2 ani pe strada noastra si care si-a ridicat ditamai vila din salariul lui de bugetar fireste) a catadicsit sa vina si el si sa tipe la mine ca ii pisa hacker gardul (si-a adus el aminte) si sa stau in poarta mea sa nu mai trec prin fata curtii lui !
poftim ? io sunt copil sa ma trimiti sa ma joc in poarta mea ? imi ordoni tu asta ? da tu cine xxx esti ?!
ei bine data viitoare il las pe hacker sa ii casapeasca javra si eu o sa il ajut
si la servici am avut alt show si mai si…dar e prea complicat si fara sens sa povestesc, io sunt un don quichote, uneori ma intreb si eu daca sunt sanatoasa la cap
de ce vreau io binele natiunii ?
in loc sa adopt atitudinea universala, mie sa imi fie bine !

tot azi am primit invitatia de a juriza un concurs foto…ceea ce mi se pare extraordinar, mi-a mai trecut supararea…dar pe jigodel tot il omor…: ))
piciorul arata ca naiba…da’ ma fac io bine

2011-01-03T11:18:00.001-08:00

are you oookaaay ?
intrebarea de zi cu zi...
si dai si incepi cu povesti....: )
cel putin la mine asa este...

2011-01-02T10:59:00.000-08:00

ieri m-am odihnit, in traducere libera n-am facut nimic...: )
azi insa am luat decizia de a face o poza pe zi si a posta convorbirile dintre ingerul si demonul meu....
unu' e baiat bun si bland si dragut si fraier celalalt e ....invers da, si destept al naibii....: )

2010-12-29T10:21:00.000-08:00

se tineau de brat mergand incet pe tocurile innalte
la un moment dat chiar langa statuia lupoaicei vad niste maini prin aer si bouf
una cade
cealalta cade si ea gramada peste prima
initial am vrut sa ajut fetele sa se ridice
dar radeau
mai si radeau de se prapadeau
le-am lasat sa se simta bine si mi-am vazut de drum

hipersensibilitate

2010-11-28T05:15:00.000-08:00

uneori inteleg lucruri care nu se spun
uneori inteleg lucruri dincolo de ce mi se spune
uneori ma dor lucruri de nimic, fleacuri...
cred ca este hipersensibilitate...
mi-e greu sa traiesc cu ea...
imi vine ca broasca testoasa sa intru in carapace si sa stau acolo
nu mai vreau

fotograf la botez...

2010-10-11T04:06:00.000-07:00

caut flori albe si trandafirasi mici, nu gasesc trandafirasi si iau crizanteme olandeze

ajung, liftul (n-aveam de unde sti) m-a dus la etajul 7 desi eu am apasat pe 6 ...si eram extrem de contrariata caci nu gaseam apartamentul...intr-un final mi-am dat seama...am coborat un etaj...am gasit-o pe clienta mea panicata ca nu terminase de pus prajiturile pe platouri

facuse multe tavi de prajituri diferite pentru botez, am ajutat-o sa taie, sa impacheteze...etc...apoi am calcat cearceafuri pentru background (imi trebuiau pentru poze...) si camasa lu' taticu ca tot eram la calcat...sedinta foto cu coronita de flori care nu statea neam ca bebita smucea capul...a durat vreo doua minute...dupa care au sosit oaspetii si modeala mea a inceput sa planga cu foc...ceea ce facea ori de cate ori nu era la maica-sa in brate...:)

in biserica a fost ok, slujba faina, biserica se refacea si pe pereti erau sfinti ciudat incadrati de lipituri si reparatii...

am prins si bebita in apa...dar ca a fost preotul de treaba si a bagat-o incet...

la restaurant tineam sa povestesc...

aveam o masa separat eu si dj-ul (care venise cu o fata si n-avea tacam) el a stat numai langa aparatele lui

toti aveau frumos aranjat, fata de masa, fructe, sucuri, apa, vin, scaunul impodobit cu husa...noi nu

am cerut un pahar cu apa...si am ramas masca cand l-am vazut pe chelner mergand la o alta masa, luand o sticla deja inceputa ....a venit...m-a ocolit, si pe la spatele meu (asa au ei instrctiuni sa faca) mi-a pus apa in pahar, apoi a dus sticla la loc pe masa de unde o luase....!

n-am mai indraznit sa mai cer...mi s-a parut umilitor si de tot rasul...

mancarea a fost foarte buna, mi se aducea insa intotdeauna ultima portie...celorlalti li se strangea tacamul...cand imi aducea si mie

am avut o carte despre arta cu mine, m-am uitat pe ea mai tot timpul...mai ieseam si la pozat...masa mea era insa mult prea departe de centrul petrecereii unde se dansa ...in schimb era foarte aproape de wc...:)

parintii bebitei cred ca nu au realizat cat de important e sa fie fotograful cat mai in centru...am mai fost la petreceri, dar am fost cu grija plasata cat mai aproape de ringul de dans

ma intorc dupa cateva poze...si nu-mi gasesc scaunul ! nu mai era...disparuse...intreb (greu, muzica era taaaaare) chelnerii...ii durea in cur fireste...daca as fi fost vreo toapa valabila cu tocuri si sani goi, supla si pana in 30 de ani, poate...dar asa...nu prezentam interes...

il vad pe unu dintre ei, statea si manca sarmale omu'....dau sa zic ceva...si-mi spun ,,da-l in masa....sa manance ...pot sa astept...cat poate sa dureze''

tipu' manca linistit nu se grabea absolut deloc, sa nu ii cada greu cumva...(avea si smantana pe sarmale, noi n-am avut)

se ridica intr-un final (in tot acest timp io am stat in picioare langa masa) si trece ca glontul pe langa mine cu capul in jos, cu farfuria in mana, si-o ducea la bucatarie...scaunul nu mi l-a adus innapoi nimeni !

astept

ma gandeam ca revine ...si il aduce...n-ai sa vezi...

ma apuca brusc toti dracii ...ma duc peste ei (mai erau 3 acolo care frecau menta) si incep sa urlu la ei...ii fac nesimtiti si dau sa iau nenorocirea de scaun care era foarte mare si greu (o pocitanie de scaun) si nu iesea pe usa lor ! unul dintre ei catadicseste sa il scoata ...

dupa faza asta ...iti imaginezi ce chef de poze mai aveam...

cer o sticla de apa cu precizarea ofuscata ,,si vreau sa imi lasati sticla de apa pe masa !''

dupa o vreme m-am linistit...dar abia asteptam sa plec...

2010-10-01T09:07:00.000-07:00

Adresa: Orzoaia de Sus nr. 2
Localitate: Urlati
Judet: Prahova
Zona: Muntenia
Tel: 0244 271721 program de vizitare 9-17

Dacă treci prin oraşul prahovean Urlaţi şi nu mergi să vezi, din neştiinţă sau lipsă de timp, Conacul Bellu înseamnă că degeaba ai fost pe aici, că n-ai văzut nimic.
Conacul Bellu (casa mica ) este cel mai emblematic edificiu. Este vorba, de fapt, despre un complex de clădiri (chiar dacă acum nu se mai păstrează tot, ci doar clădirea mică, palatul, bucătăria, biserica şi celelalte fiind distruse de timp şi nepăsare ori de bombardament).

Se preconizează ca întreg complexul de clădiri să fie, în timp, refăcut. Dar, din păcate, ca peste tot, lipsesc banii. In prezent se poate vedea foisorul de la intrare si vizita Conacul Bellu, devenit muzeu, din 2004 pana acum, s-au cheltuit 17 miliarde de lei vechi pe restaurarea casei mici.

Din soseaua Ploiesti-Buzau la km 20, prin localitatea Albesti-Paleologu, se fac 6 km pana la Urlati.
Conacul e pe o colina impadurita la care se ajunge pe niste stradute laturalnice practic e la iesirea din oras, langa stadion.

Locul are forta si mister, niciunde n-ai sa vezi o casa romaneasaca mai frumoasa si mai bine pastrata, o bijuterie !
Conacul mare s-a prabusit la cutremurul din 1940, poate fi vazut in fotografii.

Aerul aici e foarte curat, e multa liniste, e un bun loc de relaxare…
Conacul a fost recent restaurat, este declarat monument arhitectural, dateaza din secolul XIX, adaposteste mai multe piese de arta decorativa, mobilier vechi din lemn masiv, arme, icoane, carti…exista aici un beci si o crama care merita vazute. Mobilierul aproape in totalitate a apartinut familiei Bellu.Tot din colectia Bellu sunt tablourile: Portret de barbat de Pavel Dincovici, Taranca de Eugen Maximovici, Batran cersetor de Theodor Aman, icoane, candelabre, sfesnice, stampe japoneze si vasele orientale, statueta de bronz Venus din Milo- copie, un cap de copil din lut, precum si valoroase litografii realizate de Carol Papp de Szathmary.

Proprietarul Alexandru Bellu a fost un cunoscut om de cultura, avocat, arhitect, numismat si fotograf pasionat, unul dintre precursorii artei fotografice romanesti.

Aici s-au facut filmarile pentru ,,Coana Chirita in provincie’’.

Cei care se ocupa de muzeu, povestesc cu dragoste despre conac, incaperile lui, crama, istoria familiei Bellu si despre fiecare obiect intanlit in casa…de la jiltul pentru rugaciuni pana la tablourile de o frumusete rara.

Parcul ce imprejmuieste conacul are o priveliste splendida asupra dealurilor si oraselului Urlati.

Mariţa Beloaica, aşa este cunoscută fosta fată în casă de la Conacul Bellu, vine din când în când prin locurile tinereţii sale. E în vârstă, n-a iertat-o timpul, dar se tulbură de fiecare dată când păşeşte în interiorul muzeului. „Pe aici era aşa, pe dincolo se făcea altminteri...“ – povesteşte ea muzeografilor, plină de emoţii. Retrăieşte, practic, toată perioada de la conac. Mariţa Beloaica ştie şi copiii din flori, ştie şi de doi dintre ei care au fost recunoscuţi şi au primit numele familiei, relatează cum veneau ţăranii vinerea, la conac, să-şi vândă sau să-şi ofere produsele baronilor.

Fotografii facute de Alexandru Bellu cu tarani romani, pot fi vazute in albumul ,,La Roumanie en Images’’ aparut la Paris in 1919. Innobilat cu titlul de baron la Viena si avand proprietati in toata Europa, Alexandru Bellu s-a retras cu cei 7 copii ai sai in conacul de la Urlati, unde a cheltuit uriasa sa avere pe colectii pe care le va dona in anul mortii.

Ultimul sau descendent George de Bellu va oferi conacul si intinsele mosii statului comunist, in schimbul privilegiului de a locui in camaruta servitorilor, pana in 1972 cand se stinge din viata. Sotia sa Odette, o frantuzoaica frumoasa care abia vorbea cateva cuvinte romanesti, se sinucide, la varsta de 90 de ani, in saracie si disperare.
Prigoana comunista a naruit una din cele mai mari averi care a fost vreodata in Romania.

Actualul conac de la Urlati era casa de vara a familiei Bellu.

In 1900 Alexandru Bellu avea uzina electrica, masini si garaje, telefon Ericsson (il puteti vedea in conac), atelier foto pe placi de sticla si un cinematograf unde rulau pelicule ale fratilor Lumiere, dar a preferat sa traiasca inconjurat de scoarte si straie romanesti, in camere cu zidarie alba, cu plafoane cu barne de stejar.

Cele patru laturi ale casei au patru fatade diferite, patru stiluri arhitectoncie romanesti diferite si unitare deopotriva. Conacul e inconjurat de un imens parc dendrologic, cu un munte in miniatura si o pestera, cu alei si podete de piatra, cu magnolii si liliac japonez, cu livada de ciresi si nesfarsite randuri de bujori sau trandafiri, un rai…din toate insa au ramas numai povesti, in curtile taranilor rasar azi bujorii de altadata care refuza sa moara…

De ultimul descendent batranii de azi vorbesc frumos, mangaindu-l cu gandul, ii spun ,,conasu’’ povestesc ca ar fi fost innalt si slab, falnic si frumos in felul lui, imbracat cu o suba ponosita, se sprijinea intr-un baston cu maciulie de argint, bolnav de prostata si slab ca moartea nu se plangea niciodata, posibil sa isi fi grabit sfarsitul nevrand sa mai manance; asa flenduros cum era, oamenii ii faceau partie iarna si isi scoteau caciulile in fata lui, niciodata nu era furios si nu spunea vorbe urate, se purta ca un print si avea rabdarea unui sfant. Dupa moartea lui, umbland prin pestera din spatele parcului, copii din sat au gasit mii si mii de marci postale, nu le stiau valoarea si le-au prapadit jucandu-se cu ele, incat la un moent dat toate ulitele din Urlati erau pline de timbre. Rusii in 1916 i-au luat bijuteriile Odettei, comunistii au pus mana pe colectii si pe conac, ce nu au jefuit altii, a daruti cu doua maini conasu ,,duca-se’’ zicea… a impropietarit taranii, le-a dat bani sa
aseze case, era omenos, pe ulita el saluta primul, in casa, servitoarelor le spunea ,,conita’’, respecta omul simplu iar taranul era sfant.

Neamul baronilor s-a stins ciudat, salbaticindu-se precum trandafirii de pe alei, iubareti si fara prejudecati aristocratice, aproape toti barbatii familiei s-au incurcat cu fete frumoase din popor impanzind satele din jur cu copii si ibovnice rasplatite din plin, imparateste.

Grigorescu si Bellu erau prieteni. Atât de buni, că ajunseseră să se influenţeze unul pe celălalt în ceea ce făceau. Există chiar, după cum spun interlocutorii noştri, un serios semn de întrebare privind renumitul car cu boi: l-a fotografiat întâi Bellu şi apoi l-a pictat Grigorescu ori Grigorescu a realizat întâi tabloul şi Bellu s-a inspirat privind şi admirând pânza? E greu de spus, la această dilemă nu au răspuns nici specialiştii.

Deşi a trăit destul de mult la Urlaţi, Alexandru Bellu a fost înmormântat la cimitirul care îi poartă numele din Bucureşti. Unchiul său, Barbu Bellu, ministru de justiţie în timpul lui Cuza, a donat municipalităţii 20 hectare de teren, la fel ca şi Văcăreştii, pe care s-a întins apoi Cimitirul Bellu. Aici a fost îngropat corpul neînsufleţit al colecţionarului atunci când i-a venit sfârşitul.

Satele din jur, de la Chiojdeanca la Tariceni, poarta si acum amintirea iubaretilor barbati Bellu -copii din flori, zdraveni si inteligenti; unii ramasi simpli tarani, altii plecati in lume, la Paris sau Viena. Nimeni nu revendica nimic - ici bunuri, nici titluri nobiliare. Din toate au ramas cu o anume mandrie ca sunt ceea ce sunt si ca satul lor era candva centrul lumii, aici poposind Printesa Ileana si Regina Maria, Grigorescu si Amann, in timp ce George Enescu se incalzea la claviatura pianului din sufragerie.

Nimeni nu poate sti de ce baronul Bellu s-a oprit tocmai la Urlati. Alexandru calatorea enorm. Era cetatean al Europei. Avea case la Nisa si Venetia, la Basel si Paris, iar vienezilor le construise un spital imens. Mai avea o familie mare si renumita, unchiul sau, Stefan de Bello, fiind medicul pictorilor impresionisti, tot el creand Muzeul Marmotant de la Paris, cu a sa colectie fabuloasa de tablouri -de la Michelangelo la Monet.
Din toate pasiunile sale (de la numismatica la bibliofilie), nimic nu se poate compara cu arta fotografica. I-a placut enorm sa iasa cu aparatul pe camp, sa surprinda dealuri si vai, scene de munca si, mai ales, chipuri de tarani, femei frumoase si pline de vitalitate, batrani intelepti si blanzi, barbati incrancenati de munca si griji. Parca simtea ca aceasta lume se pregatea sa moara - incet, tacut, pe nesimtite. Era constient. Avea o misiune.
Cununa colectiilor sale trebuia sa fie taranul roman. Conteaza prea putin jaful si risipa averii familiei Bellu. Ratacite prin beciuri si poduri prafuite, taranii din Urlati mai pastreaza inca parte din placile fotografice pe sticla ale baronului. Ca si timbrele conasului George. Nu au ce face cu ele. Nu au cui sa le vanda. Mult mai important e ca nu le arunca. E mostenirea lor. Testamentar parca, Alexandru Bellu le-a lasat darul cel mai de pret: propria lor imagine de oameni tineri si frumosi, imbracati in camesoaie inflorate si itari albi ca spuma laptelui, zambind increzatori spre viitor.

marinica

2010-04-06T06:24:00.000-07:00

a fost odata ca niciodata un baietel norocos caci s-a nascut intr-o familie buna...si avea parinti buni care il iubeau...era un baiat de ,,bani gata'' (e vorba de tatal meu vitreg)
si apoi daca era rasfatat si iubit de toata lumea isi cam facea de cap...adica nu isi refuza nici o placere...
om in toata firea ...de'acuma...dupa o seara de pomina de poker cu noroc...avea buzunarele pline cu bani...hai spre casa (pe vremea lui ceasca' no taxi)
ger ...ger cumplit de crapau pietrele...
invelit in paltonul de stofa de cea mai buna calitate...si incalzit de alcoolul peste masura...nu era o problema gerul ci mersul ...cam nesigur, oscilant, ondulat...:)
nu mai era cine stie ce pana acasa ...trecea prin fata scolii unde nazdravanii de copii facusera ghetus...intentia a fost sa il ocoleasca...dar nu se stie din ce pricini vazute si nevazute, stiute si nestiute s-a trezit cu picioarele pe sus...si cu fundul rasfatat direct pe gheata...
ei, ha !
dupa soc...eeei...era bine pana la urma sa se odihneasca un pic...cam era cazul sa se ridice.
dupa o incercare nereusita...doua...trei...patru...cinci...au inceput sa il bantuie niste ganduri...si a ajuns la concluzia ca sa isi petreaca noaptea acolo nu e chiar o idee buna...:)
deodata apare un patruped de dupa colt...si venea...si venea...
era un dog german...avea zgarda...pierdut oare ? ce-o fi fost cu in toiul noptii singur pe strada ?
s-a oprit langa el...l-a mirosit...
eroul nostru adora cainii...a inceput sa ii vorbeasca...si i-a facut o propunere ,,ma ajuti ma sa ma ridic ?! ia tine-te tu bine ca io alunec...da ?''
cainele destept a inteles...si-a fixat bine picioarele pe gheata...si sprijinindu-se de el...marinica a reusit marea performanta de a se ridica de pe gheata ! nu cu oaresce' efort ...:)
catelul a zburdat voios pe langa el pana acasa...au mai schimbat o vorba ...de una ...de alta...
a capatat o bucata de paine pe care a mancat-o scurt si bucuros...apoi a plecat...
se pare ca mai avea neste trebusoare...

nu am incredere in cei de seama mea...

2010-02-02T23:36:00.000-08:00

copii sunt sinceri...iti spun ce le trazneste...au incredere...au inima deschisa...cu ei ma inteleg de minune...ii tratez ca pe niste egali
bantranii sunt mai dificili...au experienta unei vieti...dar pana la urma ce au de pierdut ? si ei sunt sinceri...daca suporti sfaturile care vin ca o ploaie...sunt o companie placuta de asemenea...ii tratez cu oarecare reticenta, respect sau oroare...depinde, ma descurc oricum !
ce ma fac insa cu cei de seama mea ? mereu au ceva sa imi ascunda...imi spun doar ce le convine, sau doar o parte din adevar...
sa spui adevarul neaos in fata poate durea...
cum o fi bine ?
am descoperit ca nu am incredere in persoanele de varsta mea...e trist.

pace

2010-01-27T05:20:00.001-08:00

sunt genul care intra in biserica la nunti, botezuri si in excursii sa faca fotografie...
cred sincer in Dumnezeu si daca simt nevoia ma rog oriunde...
trec zilnic in drumul spre servici prin fata bisericii Sfantul Gheorghe si Baratiei...am intrat si colo si colo...m-am simtit foarte bine la Baratiei...am stat cuminte pe banca si am zis ,,Tatal nostru''
am iesit cu sufletul mai usor...gandeam mai pozitiv...
este biserica catolica
ieri era slujba...si-am ramas mai mult ...am ascultat cu drag slujba...
in fata mea era un personaj care nu prea parea intreg la minte...se straduia din rasputeri sa faca ce trebuie...dar in loc de asta...nu stiu de ce, statea numai intors si se uita la mine...pentru mine chestia asta e chiar ceva ciudat fiindca foarte multa lume face lucrul acesta si n-am sa pricep in veci care este motivul...
pana la urma am decis sa plec...cand eram aproape de usa au inceput in cor sa spuna ,,Tatal nostru'' am mai ramas un pic...apoi toata lumea isi strangea mainile si spunea ,,pace'' cei din jurul meu au venit senini si binevoitori...mi-au strans mana si mi-au spus ,,pace''
am plecat chiar impresionata zburdand ca un iedut...

secretul fericirii de florijianu

2009-08-07T10:47:00.000-07:00

de mult nu mai cumpar ziare sau reviste…una: sunt bani aruncati pe fereastra…si doi: oricum n-am ce arunca pe fereastra…:))
am primit si eu de pomana (slava Domnului) o revista asul verde…si ia uite ce citeam eu super concentrata…stati sa va zic si ce:
,,buna ziua fericire ! secretul e simplu: sa fim prezenti !'' si se spunea frumos ca…nefericirea face si ea parte din viata…nu e bine sa o innabusim fiindca e periculos, pierzi contactul cu realitatea…trebuie sa fim in stare sa acceptam micile si marile nefericiri; sa nu razi fortat ca efectul este invers decat cel scontat…prefacandu-te ca esti fericit…slabesti sistemul imunitar si te imbolnavesti….sa plangi daca simti nevoia, organismul produce dupa plans un fel de ,,opium'' propriu care alina suferinta (ha ha….jeliti-va maaaiii !!), ca o persoana din zece sufera de depresie….unde-s aia noua ?!
luminile, culorile, aromele, miscarea in aer liber fac minuni…sunatoarea este antidepresiv ideal si chestii d'astea…
apare o colega adorabila de altfel…cu niste chilotei d-aia de pui pagini A4 in ei ….ciufuliti…stiti e criza …si n-avem…zice ,,daca ii indrept putin ii pot refolosi, nu ?'' si incepe pe biroul meu sa ii indrepte…eu ma uit la ea…. ca …curca in lemne …nu zic nimic…doar in mintea mea…,,mare e gradinaaaaa''…..
la cateva minute…aceeasi adorabila….vine ca, vrea ac cu ata ,,mai intunecata'' ma abtin sa nu pufnesc in ras…si ii dau ata….
cand citeam ca lipsa sexului nu afecteaza sanatatea fizica ci doar pe cea psihica…ma trezesc cu ata cu ac exact pe randurile de le citeam !!...ma abtin din rasputeri sa nu ii arunc in cap cu toate lucrurile de pe birou…si ma gandesc ce dreptate au astia…punand ata la loc in sertar….
ulei de trandafiri, auzi….activeaza creierul…asta in caz ca ai asa ceva….

shokata

2009-05-21T14:07:00.001-07:00

eu nu cred ca sochez pe nimeni …nu vad prin ce…
m-am obisnuit in timp sa nu ma mai mir de nimic…si astazi totusi am fost ,,sokata'' de trei ori…ceea ce nu se intampla prea des…ce-o fi fost azi oare ? in afara de sfintii Constantin si Elena ?!...:)

1. in fata mea o tipa care mergea ciudat….
avea solduri foarte inguste …si picioare prea lungi…parul blond si cam prea cu atentie aranjat…in rest super ok…
se opreste la sf. gheorghe in statie dupa un taxi…fitze…
mai sa fie !! e rasa ? are barba ?! ha ! un gay….!!
lumea in statie isi dadea coate si radea…nici un taxi nu oprea…doi baieti mai fara minte incep sa abordeze tipul cu fel si fel de vorbe …
vai. ce penibil.
pleaca din zona…mai jos cu cativa zeci de metri…aoleeeu….

2. un baiat frumos de pica…venea lejer cu castile in urechi…foarte degajat si relaxat…in sandale si tricou….
si n-avea o mana de la cot…

3. un pusti grasan se scobea la greu in nas in mijlocul trotuarului. curatenia in saloane se face acasa…da' ma rog ! poate el nu stie inca…

oare ce mai vad pana deseara ?

maiestrie

2009-05-09T10:18:00.000-07:00

oricum eram un pachet de nervi allready…
ma duc la supermarket …imi iau ceva de mancare…
ma asez frumos la coada…o unica coada dar trei case de marcat…
o baba de bucuresti se baga cu nonsalanta in fata mea cu mare maiestrie…
ii atrag atentia delicat de situatie…nu de alta dar ea era pensionara si avea timp berechet…pe cand eu il am limitat…
se uita tamp la mine…si era evindent ca o durea fix undeva…:)
renunt. fie si un lup mancat de-o oaie…
instant, alta baba se baga iar in fata mea…si gata, ma apuca !…nu ii dau voie categoric si spun sus si tare ca nu mai permit nici unei babe sa o ia innainte… sa stea la coada !!! daaa?!
se opareste foarte tare ca am facut-o baba…si comenteaza inutil….mult prea multe…
finally !! platesc painea (atat aveam !!) si ies…ma uit dupa prima baba care abia iesise…disparuse
o iau prin spatele blocurilor…se pava…renunt. ies cu regret…trebuia sa circul normal …prin fata blocurilor…:( cand, pe cine vad la ziare ? pe baba maiastra !!
ii zic vreo doua …asa sa ma racoresc…si incepe sa rada ca o isterica….!!
realizez cu stupoare ca…nu e sanatoasa !!
realizez cu stupoare ca…nici eu nu sunt !! imi fac nervi degeaba ca o proasta…eu imi fac neuronu terci si ea se amuza…halal …
ca urmare plec, fara sa ii trag una in moaca, cum mi-as fi dorit…
Tags: maiestrie

o zi buna

2009-03-30T08:48:00.000-07:00

cu bicicleta din dotarea Rodicai…am zbughit-o pe camp…cu hackerul de rigoare…off course…:)
pe drumul ce urma a fi strabatut a cam crescut iarba…hi hi…si dai si-npinge la pedale…mergea tare greu…hacare n-avea problemele mele…el zburda ca un iedut all over the place…:))
dupa ce am ajuns destul de departe…cat te uitai de jur imprejur doar camp gol…inca nearat sau semanat…o mare de boschetei uscati…
era cald
era bine
era frumos si pace
am parcat magistral bicicleta….adica i-am pus cricul…ha ha ha
si m-am tolanit la soare
si-am stat
si-am stat
si-am adulmecat aerul….mmm….snif snif….ce curat….:)
si-am ascultat….hacare dadea tarcoale mirosind fiece firicel de iarba …un bondar cauta flori…niste pasari cantau …si se mai auzea din cand in cand vantul printre plantutele uscate ca un zvon…nu's ce voia sa-mi spuna ca n-am priceput…
hacky a trecut punandu-si nasul umed pe fata mea …io-te maaai cine ma iubeste…he he he…
azi Ovidiu mi-a zis ca-s bronzata la fata…si soarele ma iubeste…:))
experienta merita repetata
la intoarcere m-am luat la intrecere cu hacky…mare greseala…

2009-03-02T10:33:00.000-08:00

eram cuminte pe banca cu hacker sezand la picioarele mele.
a aparut o fata la vreo 20 de ani, slabutza, frumoasa, saracutza…cu sacose dupa ea…pline cu haine.
s-a asezat langa mine.
hacker curios..a mirosit-o.
ea i-a spus ceva dragutz…eu din politetze (asa fac mereu) m-am uitat in ochii ei si i-am zambit.
cineva a aruncat o bricheta din masina in mers…urmatoarea masina a trecut cu roata peste ea si s-a auzit un bubuit…urmat de aschii care s-au imprastiat all over…eu am avut tresarit…fata de pe banca nici macar n-a clipit…era acolo …si totusi departe…
si apare un el…cam de varsta ei…si cam colorat…care ii zice bland ,,ce faci Oana, unde pleci ?'' ea raspunde tot bland ,,unde vad cu ochii…ce sa fac ?''
urmeaza o alta intrebare de-a lui ,,de ce pleci ?'' …,,daca mama ta m-a dat afara ?'' de acum s-a creeat o stare de tensiune…el a devenit iritat ,,si unde ai sa te
duci ?'' ea raspunde tot nervoasa ,,unde as putea sa ma duc ?" de parca ar fi banuit-o ca are deja un plan…si unde sa se duca…poate pe altcineva…cu mare repeziciune a luat ceva dintr-o sacosa si a disparut ! ea s-a ridicat brusc incercand sa il prinda, rasturnand sacosele…dar nu s-a dus departe.
s-a sprijinit de una din barele care sustinea adapostul statiei de tramvai …s-a lasat pe vine plangand…cu fata in palme…si plangea cu hohote…
am invatat in timp ca nu e bine sa te bagi…si desi mi se rupea inima de mila, n-am zis nimic…tiganii or fi si ei oameni …dar tot tigani raman.
sunt o specie aparte…si nu poti avea incredere de nici un fel in ei…
a venit tramvaiul si-am plecat gandidu-ma…off ce 1 martie pentru fata asta…

2009-02-17T10:49:00.001-08:00

am vazut atatia care poarta o masca fara sa para ca fac asta…
femeile se fardeaza vrand sa fie frumoase…
societatea si viata ca un vartej te face sa lasi deoparte ce simti tu cu adevarat si sa te straduiesti de dragul aparentelor sa fii mai mult decat ok…vesel chiar…prietenos…cand de fapt poate ti-ai dori sa zaci intr-un colt lingandu-ti ranile care nu vor sa se inchida…
oh da…sterge cu buretele si mergi mai departe…fii optimist
dar este posibil ?! poate ca da…poate ca nu…ai lectiile alea de invatat…:) ce lectii ? nu stii ? he he…naspa atunci. chiar ai probleme…
eu nu pot sa ma prefac.
sunt asa cum sunt.
iubesc, urasc, ador, detest. si mi se citeste pe fata tot. n-am secrete.
de aceea masca mea e pusa pe masa…

2009-02-16T10:00:00.000-08:00

cred ca nu sunt creieri…sunt doar o masa de gelatina….:)
la cel mai mic sunet, miros sau vibratie se transforma intr-o zeama….! dar urmat de un sfredel dureros prin spirit, trup si sulfet…:)
imposibil sa te strecori…sa scapi…
de obicei mi-e cald, mi-e bine, sau mi-e frig.
acum se pare ca nu e de obicei…e altceva…fiindca nu mi-e nimic.
nuuu….nu vreau ceai
nuuu….nu mi-e foame (yaaaki)
nuuu…. nu mergem afara hackare
nuuu….n-am rufe de spalat…oof….
binee….vreau ceai…nu poti zace linistit in casa asta…!
da si toate pastilele alea sa le inghit…si siropul…
maine ma duc la servici acolo e mai liniste…:)

mitzu

2009-02-13T09:17:00.001-08:00

ducandu-i dorul lui Goldie…pe care dupa febrile cautari …nu l-am mai gasit…situatie pe care a trebuit sa o accept in final…mi s-a nazarit sa las mancare intr-un coltisor in curte pentru….pisicile din cartier.
la inceput nu venea niciuna…dar in timp…azi una…maine alta…pana au inceput sa apara mai multe…hotomane he he he
era una siameza cu niste ochi albastrii minunati…atat de usoara…ca un fulg…salbaticita…nici nu stia sa stea la mangaiat…! se mangaia singura de picioarele mele…daca voiam sa o ating se ferea iute. in timp a realizat ca nu reprezint o primejdie pentru augusta ei persoana si s-a lasat atinsa …lasa impresia ca imi face un favor…:)
apoi printre pisicile vecinilor…negre…tigrate…si acea siameza….a aparut EL….!! Mitzu….
foarte timid si sperios la inceput….avea ochi mari, verzi magici…blanita lunga (rasa persana oare ?!) tigrata…a venit imboldit de o foame teribila…manca repede fara sa mestece cum ar fi fost firesc. mi-a luat ceva vreme sa il obisnuiesc cu prezenta mea inoportuna …si m-a acceptat numai fiindca meniul se diversifica la aparitia mea…:)
si s-a decis sa ramana.
si s-a comportat ca un rege.
atitudine nobila impecabila.
obisnuia sa doarma in scaunul meu de regizor, in cel mai bun loc din curte, la soare.
binevoia sa ne arunce priviri ingaduitoare…din cand in cand…:) cand nu era ocupat cu somnul de frumusete…
ma lasa sa ii descalcesc blanita innodata numai cand dormea. din cand in cand sarea brusc si ma musca usor sa il las in pace. mi-a trebuit saptamani sa ii descurc blana.
niciodata nu fura, putea sa stea pestele prajit pe masa langa nasul lui.
adora maslinele negre…:) daca ii dadeai una se juca cu ea si cate o juma' de ora…o arunca in sus…se trantea pe spate si tinand-o cu labutele din fata o musca usor …o fugarea de parca maslina ar fi avut picioare si putea fugi…:))
daca maslina era verde…era total neinteresanta.
ii placea sa-mi stea in gat ca un guler…am ceva probleme cu respiratia…si pisicile se pare ca simt zona cu probleme si au capacitatea de a vindeca…doar cu prezenta lor…:)
m-am dus odata la boutique dupa paine si s-a tinut dupa mine ca un catel…la intoarcere nu l-am mai gasit…si a lipsit cateva zile ! in final a aparut…si l-am strans tare in brate si pupat zgomotos…cu mare bucurie iar el scotea niste sunete…asemanatoare cu ale mele…eu il intrebam ,,unde-ai fost mai Mitzu ?'' iar el maraia afectuos …mi-a spus ca s-a ratacit…:)
ii placea sa doarma intr-o pozitie nefireasca…cu labele in sus…imprastiat tot…ca o placinta…:)) cateodata pe spatarul fotoliului de unde risca sa cada….
in timp s-a obisnuit si cu pieptanatul si ma musca din ce in ce mai rar…
se ingrasase.
devenise o frumusete.
asta a durat un an.
si intr-o zi a disparut.

2009-02-13T09:15:00.001-08:00

,,Ralu draga…draga mea…te rog mama …Ralu…? bine…daca nu vrei si nu vrei sa raspunzi sa stii ca ti-am lasat mancarea pe noptiera…te iubeste mami''
,,Raluca….iubita lu' tata…nu mai sta asa…uite-te la mine…zi ceva…Raluca ?!''
,,Ralucaaa….cand vei voi sa imi vorbesti…sunt gata sa te ascult…te iubesc…''

ea era in patul spitalului cu fata la perete, nevoind sa vorbeasca cu nimeni…mama, tata, iubit…frate, prieteni…cu nimeni !

eu stateam -pacienta ca si ea- in patul de alaturi.

la un moment dat aud un glas dulce ,,tu ce ai patit ?'' ma uit uimita…era Raluca care imi vorbea !!
m-am bucurat foarte tare ca isi dorea sa comunice in sfarsit…si cu mare drag i-am povestit cum m-a muscat de mana un caiine pe care l-am gasit…si caruia ii cautam stapanul (pe care in final l-am aflat) m-au operat si s-a infectat…si m-au reoperat…apoi am intrebat-o si eu pe ea ce a patit…in timp ce imi povestea m-am uitat atent la ea….Dumnezeule ce creatura…era atat de frumoasa incat te uimea pur si simplu…innalta, supla, cu o piele fina, par lung negru drept, ochi mari caprui si linii ale fetei de o mare finete…mai tarziu am descoperit ca era si foarte despteapta…:)
spunea ca autobuzul 305 cand a plecat din statie a agatat-o de haine si a tarat-o dedesubt…si prin minune a aruncat-o printre rotile din spate…(nu prea pot nici acum sa imi imaginez ce a fost) a fost zgaraiata in multe zone…dar cel mai rau i-a strivit genunchiul (nici o rana nu era foarte grava) a trebuit operata la genunchi…iar de la ustensilele folosite de medici insuficient dezinfectate se pricopsise cu o bacterie si nu I se inchidea operatia…de trei luni !!! nu e de mirare ca avea o depresie de mai mare frumusetea…

nu numai ca am mancat impreuna…dar o ajutam sa faca ce nu putea ea (avea un picior in gips)…iar ea pe mine ce nu puteam eu (aveam o mana in gips) …ne povesteam una-alta…ea avea o pisica de care ii era dor…
radeam chiar !!

cand au venit ai ei in vizita nu le venea sa creada…:) ca Raluca lor draga vorbea in sfarsit

cum apar unii oameni in viata noasta…ca o cometa….:) mi-as dori sa o stiu undeva …fericita…:)

2009-02-13T09:11:00.001-08:00

s-a urcat cu bicicleta in tramvai….hi hi hi
s-a asezat si pe scaun….mmm
ciudat !
ce bicicleta faina…se pare ca e cu totul speciala…si arata de parca a facut cu ea…turul…orasului ? Romaniei ? Europei ?
n-o fi roman ?
dupa haine nu prea pare…cam finute…echipament serios nu gluma….
ce pasiuni au unii….:))
pleci de nauc cu bicicleta…da' unde dormi noaptea ? actele trebuie sa fie in regula…sa ai ceva bani la tine permanent…e si riscant…daca…eu stiu ?!
,,va rog domnita…v-as ruga daca aveti un colt de paine…mi-e cumplit de foame''
a ?!
surpriza a fost atat de mare ca am ramas fara grai.
intamplator chiar aveam o juma de paine…si o cutie de branza topita triunghiuri…I le-am dat fara un cuvant. doar zambind
si am primit multumiri insotite de un zambet ce spunea mai mult decat cuvintele…era recunostinta….
s-a apucat imediat sa manance….

mi-au taiat multiply-ul....:)

2009-01-09T08:45:00.000-08:00

mi-au taiat multiply-ul…si cand n-am chef de nimic…nu ma pot uita ce mai e nou pe site…asa ca m-am apucat de scris bloguri…:)

,,, Ma fascineaza tot ceea ce nu pot intelege…:)
Insa nu tot ceea ce nu inteleg ma si intereseaza…anumite lucruri poate…insa sunt unele care chiar merita studiate cu de amanuntul si percepute.
Cum ar fi conceptia despre viata a celor care sunt de alta religie decat mine… :) nu sunt o habotnica…si nici nu imi doresc…sunt doar un spectator. Au incercat destui sa ma ,,deturneze’’ de pe calea pierzaniei pe cea buna…dar in zadar… :) nu se lipeste …

Spre marea mea fericire la servici unde imi petrec juma din viata…am o fereastra mare…de multe ori raman privind la ce misca in zona…masini…oameni…catei…pasari…ploaie…zapada…vant…trece vara (fete frumoase) vine iarna…(tot cu fete frumoase….he he he….) ah nuuu…nu dupa fete ma uit iooo…:)

Si cum spuneam, un personaj favorit care isi flutura gratiile pe sub fereastra mea, este o musulmanca: nalta, slaba, ten inchis, imbrobodita, pe fata un un zambet omniprezent (tamp dupa parerea mea), vesnic cu un bebe in brate si nu in ultimul rand…uratzica.

Privind pe fereastra… vad…un spatiu verde…strada…si scara blocului unde sta ea…se perinda pe la usa de la intrare tot felul de personaje interesante…majoritatea mai colorate…
Asaaa….si astazi astepta musulmanca mea la usa (fara bebe in brate) …m-am mirat…cum se poate ? Cand ma uit mai bine…era cu burta la gura…eeeh…alt bebe ?!''

Fara sa vreau…ma gandesc…servici nu are…da are preocuparea asta…copiii.
Oare face asta cu draga inima…oare nu isi doreste si altceva ? nu e problema mea bineinteles…si de fapt un e nici o problema…da nu pot sa imi iau gandul de la ea…
Cat de des o fac ? pe el il inteleg, dar ea…oare o face de buna voie si cu drag sau se supune umila…asta e cuvantul care o definiste…umila …si supusa…
Oare e de preferat o sotie ca ea ? fara dorinte sau principii…doar umila si supusa…? Gata oricand de…o noua procreere ?
Oh Doamne…
nu pricep zau…

in spatele pasiunii pentru fotografie

2009-01-06T10:11:00.000-08:00

se stie ca oricat te-ai stradui nu poti fi fericit ...:) poate doar pe moment...poate pentru cateva secunde....minute...o ora...doua...o zi...o saptamana...si cam gata...:))

am eu impresia sau pasiunea asta a noastra...fotografia...este o evadare din cotidian...ne creem o lume a noastra unde totul este frumos...cum ne place noua...

ascundem o suferinta ? fugim de ea ?

sau e doar o parere...

4 types of friends

2008-12-28T09:22:00.000-08:00

1) peoples who offer more than i can take. i'm grateful on them and they are idols for me... they have the power to change me ...to try to do or change ...something in my life !
2) peoples who are giving in the same measure that i offer ! my friends...
3) peoples who are receiving what i'm offering ...they are trying to give something in exchange too but is not enough for me i suppose. i want too much ? we are not on the same vawe ? i dont know... i still like them !
4) peoples who are receiving all but dont give nothing in change... i'm so silly i realize that in too much long time...

discovery day

2008-12-26T09:39:00.000-08:00

today early in the morning our boss have gived a call.
nobody answer....because the phone was offline.
but the boss was susspicios...why nobody answer ? he was thinking that we are not at work !
coming soo soo upset and ask each one at what hour we was at work today....
the program is by 0800. ovidiu has come at 0810, me at 0815, niki and edi at 0830... and so and so...
he was thrilled !

my wierds

2008-12-26T09:31:00.000-08:00

1) i love too much my son, and i suppose is a mistake to love someone so much...:) i'm too gentle with him... in a drawer i founded a paper where his teacher said to me that he missed a lots of his school hours...i said to him ,,if you will miss only one hour more, you will have no motorbike !" i hope i scared him...:)

2) my boss said to me ,,you don't have a cellphone ?'' nooo....i don't haved...but because he found that so weird now i have one...of course i forgot to take him with me....he he he...and alls my friends knows that i hate to talk at phone sooo....nobody calls me and i do not call nobody...but i have now what all peoples have...:)

3) i like when i see a woman well maked-up...i admire her for looking better, but i really dislike to make-up myself...is like a mask...i could not be diffrent...i am how i am and that is...:)

4) i really hate commands...want something ? ok...be wise...tell that nice...pleased me...i will do that for you with pleasure...maybe more that you pleased ...but don't command ...i will **** you ok ??

5) i'm keeping my stuffs in a rigurous order. each thing have his place...is useless ? garbage is writed on him...he he he...

6) i belive in angels ! i think i have mores...:))

sinuhe the egiptian

2008-12-26T09:25:00.000-08:00

I have spend my weekend reading ,,Sinuhe the egyptian’’ by Mika Waltari.
I was not feeling so well and my plans was to stay home and do nothing –like a vegetable.
But, my friend Rodica called me and she insisted to come at her house, out of Bucharest, where she have a huge garden with a lots of flowers for enjoying your eyes…
,,I will not let you to do something, you will stay in the hammock all the time. Ok ? please come ! pleaseeee….pleaseeee…..’’ eeeh…how could I resist on that ?
I maked some photos, but not many’s because the memory was full after some shots…
I was alone a good time …alls the others was out for some shoppings.
In the mean time…who was cooking ?! me ! (ha ha…who know me better, already knew that I dislike to cook…but by this time, I have doned that by my own will…rise with chicken…,,pilaf’’ and was an excellent result, with tomato salade).
Reading…lisening music…cooking and watching the pets ! –for peace between them ! my Hacker…Florica –the yard dog…Becze (an imperial pekinez) Rodica’s dog…Marrrrria….Rodica’s cat…and Mircea –the yard malecat. Oooh, yeeah! Was peace between them.
At one moment I did not see my dog, and I start to yell: ,,Haaaackeeer !” and he appeared under the hammock ! ha ha ha….i think I scared him with my yelling…

I decided to sleep my night there.,,is possible that the rain to start, we will close the doors, and if that will happened you must sleep outside in the rain’’ they threted me ! ……OOOOK.
I taked some blankets, pillows and soon I get asleep. I heared their voices like in a dream…speaking about allkind of things…and music…
I waked up.
Mmm…outside…dark…silence…nooope ! some crickets was singing around…some millions of ! a birdie was saying something to another ….the wind was blowing easily…my dog was there ! Near me…my dear Hacker ! he ..he…,,how are you, babe ?’’
The stars was shining…so will not be any rain !
One by the trees was an apple. The hammock was catched by him…I heard an apple falling down with a ,,bouf’’ aaaa….ei…ei… if the next will fall on me ? making a surprise ? mmm…mmm…
I turned myself by the other side…Hacker was enjoying ,,no honey…we are not going nowhere’’…he was sitting on the chaiselongue disappointed (his great pleasure is to go somewhere…)
I closed my eyes…and pushed the hammock with a foot on the grass for balancing…and after a while with closed eyes I have seen…what did you think ? an egypthian !...he was tall, with black skin because of the sun…haved shiny eyes and very white teeth, and was smiling…Why he was smiling…have no ideea…have you ?

crying in the rain

2008-12-26T09:19:00.000-08:00

francesco said that i am a neorealist artist...means that i braide reality with imaginary...:))
in the bus...a guy said to another:
,,move your bag sir''
,,what bag ?'' answer that one surprized because he have any....
,,that one !'' the first guy said showing with a finger to his swollen paunch, smiling tricky
,,why you are not taking care by your own business sir ? i dont need your jokes...!'' and HE START TO CRY !!
at first stopp i get down...the crying man stepped out too...
was raining...
i wanted to go...but i dont know what (more powerful than my will) turned me back...
i touched his shoulder and said to him:
,,please sir ...dont bitter yourself because of that joke...he haved no intention to hurt you...was just a silly by his side...''
,,oh lady...you have no ideea how upset i am...i pleased God to take me on him ...and he dont want too....'' and HE START TO CRY HARDER !!

what next is a disscusion between my angel and devil...you will recognize them for sure...:)
,,fuck flor' you have doned a great wonderful job...he's crying harder now....!!"
,,but...buuut...was not my intention...i tried to confort him somehow....:(''
,,does he ask to you to do that ? is not your business to take care by others...silly stupid idiot you are''
,,but...but...i'm ready to cry too...uuf''
,,who cares ? ha ha ha''

a reason, a season or a lifetime ?

2008-12-26T00:51:00.001-08:00

People come into your life for a reason, a season or a lifetime.
When you know which one it is, you will know what to do for that person..
When someone is in your life for a REASON, it is usually to meet a need you have expressed.
They have come to assist you through a difficulty, to provide you with guidance and support, to aid you physically, emotionally or spiritually. They may seem like a godsend and they are…
They are there for the reason you need them to be. Then, without any wrongdoing on your part or at an inconvenient time, this person will say or do something to bring the relationship to an end.
Sometimes they die. Sometimes they walk away. Sometimes they act up and force you to take a stand. What we must realize is that our need has been met, our desire fulfilled, their work is done.
The prayer you sent up has been answered and now it is time to move on.

Some people come into your life for a SEASON, because your turn has come to share, grow or learn. They bring you an experience of peace or make you laugh. They may teach you something you have never done. They usually give you an unbelievable amount of joy. Believe it, it is real.
But only for a season.

LIFETIME relationships teach you lifetime lessons, things you must build upon in order to have a solid emotional foundation. Your job is to accept the lesson, love the person and put what you have learned to use in all other relationships and areas of your life. It is said that love is blind but friendship is clairvoyant.

Thank you for being a part of my life, whether you were a reason, a season or a lifetime.